Sunday, 18 September 2011

CE ESTE DESTINUL?????????????







Fiecare om are destinul său; singura regulă este să-l accepte şi să-l urmeze oriunde l-ar duce
Destinul nu este legat de noroc; este mai degrabă legat de alegere. Nu este un lucru pe care trebuie să îl aştepţi, este mai degrabă un lucru care trebuie realizat.Îţi faci propriul tău drum în viaţă  şi de-a lungul acestui drum întâlneşti oameni.  
Vii pe lume fără nimic şi pleci din lumea asta fără nimic, deci fă în aşa fel încât să faci ceva bine cât ești aici.Destinul colectiv este complicitatea dintre cei care şi-au concesionat libertatea şi cel care a preluat-o pentru a se defini pe sine şi pentru a-i defini pe toti. Fiecare destin are în dotare şi firimituri de noroc, dar nu ştim pe ce raft sunt aşezate. 
Voinţa noastră şi destinul merg atât de opus încât planurile mereu ne sunt răsturnate.Este mai uşor să ierţi un duşman decât să ierţi un prieten.Este alegerea, nu sansa aceea care determină destinul tau.Destinul este acea parte din timp în care istoria îşi imprimă voinţa ei asupra noastră, de aceea trebuie să-i rezistăm, să fugim de el, să ne refugiem în spectacol. 
Toate drumurile duc la răstignirea pe cruce.Strigătul meu va avea ecou într-o alta lume, de care mă desparte doar o viaţă închinată pământului.Totul se reduce la unul şi acelaşi costum de haine în care ma nasc, în care trăiesc, în care mor.Prin iubire, omul se apropie din ce în ce mai mult de imaginea destinului care se transformă astfel în sfinţenie pentru om.Sfinţenia devine cea mai plauzibilă şi apropiată imagine a destinului, iar sfinţenia este în mod de necrezut tocmai aceea care este rugată să intervină asupra destinului.Chiar şi timpul împreună cu spaţiul vor trece, rămânând în locul lor doar umbra noastră cu nume de destin! 
Una din multele lecţii pe care le învaţă un om în închisoare este că lucrurile sunt ceea ce sunt şi vor fi cea ce vor fi.Nu în stele se află destinul nostru, ci în noi înşine.Destinul nu e întotdeauna ca o petrecere la sfârşitul serii. Uneori nu înseamnă decât lupta zilnică pe care o duci cu viaţa.Ne trăim viaţa ca apa care curge la vale, mergând într-o direcţie, până ne izbim de ceva care ne forţează să găsim un nou curs. În cele din urmă am ajuns la concluzia că nu aveam de ales, trebuia să mă supun şi să suport consecinţele, oricare ar fi fost ele.
Intâmplarea precede destinul şi nicidecum destinul întâmplarea fiindcă orice altă întâmplare care se substituie primei întâmplări unice nu mai este întâmplare, ci destin! Uneori am impresia că destinul foloseşte fericirea mea ca miză pentru jocuri de noroc. Ori altfel cum aş putea explica că mi-a fost dat să pierd sau să nu pot avea, tot ceea ce am iubit mai mult?

Emotii,decizii si regrete...sau nu...


Nu m-am convis, inca, daca exista destin dar am ajuns la concluzia ca atat viata noastra din prezent cat si cea din viitor sta sub influenta deciziilor pe care le-am luat sau pe care urmeaza sa le luam...decizii marunte sau mari...semnificative sau nu ...stau si vor sta la baza existentei noastre de zi cu zi...
Imi spunea cineva ca nu exista decizii rele sau bune ci exista doar decizii pe care trebuie sa ni le asumam...poate ca e asa...sau poate ca nu...
Cert este ca zi de zi luam decizii...de la primul moment al diminetii...cand hotaram daca sa ne trezim imediat sau sa mai petrecem cateva minute pretioase printre cearceafurile moi...pana la momentul in care adormim osteniti in urma unor ore agitate in care am inotat prin marea alegerilor fara de sfarsit...
Zi de zi luam decizii si trasam planuri si liste pentru restul zilei...pentru maine...pentru saptamana sau luna/lunile care urmeaza...amagindu-ne ca suntem in stare sa le ducem la capat...stupid as spune eu...din moment ce nimeni nu ne ofera garantia ca maine vom mai trai...
Sunt insa si situatii cand nu stii ce decizie sa iei...incotro trebuie sa mergi...cand totul pare golit de sens si esti prizonier intr-o viata care e traita mai mult de altii decat de tine...pe care o analizezi din coltul tau..o dezaprobi...dar pur si simplu nu ai puterea sa o schimbi...caci stii...simti..ca orice decizie vei lua...indiferent ca e mare sau mica...este influentata de cei din jurul tau...cand nimic din ceea ce vei hotari nu te va reprezenta pe tine ca om...ca individ...ca entitate...cand iti e pur si simplu teama sa visezi ...sa iti doresti mai mult ...
Sunt un om al contradictiilor...un om indecis...un om schimbator...si uneori un om fricos...
Da,sunt o fricoasa pentru ca imi e teama sa imi asum riscuri...pentru ca prefer sa ma leg intotdeauna de ceva cunoscut si stabil ,chiar daca simt ca nu ma multumeste, decat sa aleg ceva nou invaluit in necunoscut si riscuri....
Da...desi nu imi place sa o recunosc sunt o persoana indecisa si fricoasa...si in orice zi am tendinta sa iau decizii total opuse celor luate anterior...caci nu imi place sa risc...
Azi prefer...aleg...sa imi accept viata...caci imi dau seama ca sunt ceea ce sunt...si sunt unde trebuie sa fiu...si totul este asa cum trebuie sa fie...fara presiune...fara riscul si neincrederea ca pasesc intr-un viitor incert care nu imi ofera garantia ca imi va aduce fericire si liniste sufleteasca...

Te apreciez draga prietena pentru puterea pe care ai avut-o cand ai luat decizia de ieri...dar eu nu pot sa o fac....

AR

SCRISOARE DE RAMAS BUN




Iubito cata lume intre noi,
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut
Asculta-ma si lasa-ma sa strig,
Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig

Si nu mai vreau sa stiu pan` la sfarsit
Cine-a iubit frumos cine-a gresit
Cine-a iubit cine-a gresit
Cine-a facut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc cine-a ramas
Cine si-a smuls peretii rnd pe rand
Cine s-a intors mereu cu ziua in gand

Cine-a pierdut cine-a castigat
De toate-nlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult in celalalt
Sub cerul prea strain si prea inalt
Sub cerul prea strain si-nalt

Iubito cata lume intre noi
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut
Cate zapezi pe buze ne-au crescut
Cand n-am sa uit cum suna glasul tau Decat tacerea ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele innopta
Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta
Nu simt ce-nseamna umbra ta

Iubito cata lume intre noi
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut
Cate zapezi pe buze ne-au crescut
Ascullta-ma si lasa-ma sa strig
Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig
Si nu mai vreau sa stiu pan` la sfarsit
Cine-a iubit frumos cine-a gresit,
Cine-a iubit cine-a gresit

Numaratori de ploi de doi in doi
Iubito cata lume intre noi

CIUDATE SUNT CARARILE VIETII



CU TOTI TRAIM UN APUS DEFINITIV AL VIETII....

OARE VA RASARI SI IN LUMEA MEA SOLITARA O RAZA DE SOARE CARE SA MA INCALZEASCA??????????????



cartea vietii........MELE

crede-ma cand iti spun .............
nu mint si nu are rost sa insel,deoarece m-as minti si m-as insela pe mine.............




.............carte ce are un inceput destul de profund si dureros..........care incearca sa arate partile vietii,atat bune cat si rele..................care arata ca am o experienta de viata,chiar daca e minuscula.......insa are insemnatate.......
....................carte care ma descrie asa cum sunt...........cu defecte si calitati...........sincera sau nu............frumoasa sau nu..........inteleapta sau nu.........CA FIIND CEEA CE SUNT EU IN PLINATATEA MEA.................
http://orban-iuliaalexandra.blogspot.com

celor ce ma vor judeca!!!!!!!!!!!!!!


As vrea tare mult sa va pot spune ca altcineva este vinovat in locul meu, dar nu o voi face, deoarece aici se vor ascunde multe povesti, incepute in trecut si cu aspiratii mari catre orizontul fericirii.
Nu de putine ori iubim fara sa avem regrete, remuscari si pareri de rau in incercarea de a ne cladi fericirea pe nefericirea altei persoane.
Dorinta nestavilita de a iubi ce se cuibareste in sufletul nostru ne orbeste si cucerirea iubirii devine un gen de achizitie ieftina la mana a doua, fara a ne interesa calitatea si defectele ce se afla vizibil pe “produsul” ales. Avem in mana increzatori un nou accesoriu, sclipitor…ce nu face decat sa ne intareasca si mai mult satisfactia reusitei sis a imbolnavesca treptat si inconstient toate notiunile despre corectitudinea in iubire, care exista , chiar daca renegam acest aspect.
O iubire este cu adevarat o poveste, uitata undeva in suflet si redescoperita cu o coperta invechita si prafuita ce ne duce cu gandul la printi si printese, poveste ce noi ii cream un contur si o nuantam dupa bunul plac.
Balanta de judecata exista in sufletele voastre...

in asteptarea condamnarii!!!!!!!!!!:((((((


Poate viata pare nedreapta uneori, dar analizand cu atentie faptele noastre primim in dar ceea ce la randul nostru am oferit candva, cuiva… Faptele ne recomanda ca fiind niste simpli muritori ce iubesc, inseala, gresesc, mint si iarta, dar oare de ce ne aflam atat de des in incertitudine?
Speram ca iubirea sa ne primeasca cu bratele deschise si nu facem nimic sa o meritam.
Ne dorim sa fim iertati cand gresim, dar nu cerem iertare.
Nu ne dorim tristetea, dar nici nu o alungam.
Suntem proprii nostri judecatori, ne condamnam de buna voie la iubire, singuratate sau tristete.
Viata noastra poate sa fie un puzzle  format din putine piese, poate sa fie o piesa de teatru plina de aventura ce ne lasa sa zabovim o clipa si sa reflectam asupra faptei, poate sa se transforme intr-un labirint fara iesire, daca permitem… De ce atat de putina vointa?
Candva ma aflam in asteptarea caravanelor, ma aflam in asteptarea unui lucru maret ce avea sa imi lumineze viata si sa uit de lacrimile durerii, asteptam un miracol, dar miracolul sunt eu…eu, cea care  va scrie si va lasa sa o judecati si sa o condamnati, sa o admirati si sa o iubiti. M-am aflat in momente de cumpara, fara sa imi doresc sa vad stralucirea unui singur zambet al unui strain ce poate avea sa imi lumineze chipul de tristea ce ma cuprindea treptat, cu buna stiinta permitand sa ma dau singura uitarii, sa ma las prada vanatorilor si sa imi accept condamnarea la tristete cu fruntea sus si cu resemnarea ce imi injunghia sufletul, dar chiar si asa ma adanceam din ce in ce ai mult in tristete cu o nepasare jignitoare pentru inima mea.
Acum astept… cu zambetul pe buze si cu inima extaziata …un trandafir…un trandafir portocaliu, ce stiu ca il voi primi doar in clipa in care voi merita… insa ceea ce face diferenta este ca am descoperit ca nu imi mai permit sa ma ancorez in fapte si cuvinte ieftine, in jocuri ce imi pot aduce suferinta si lacrimile ce imi voi izvori din inima vor deveni diamante pentru mine.
Privesc cu uimire cum visele sunt minunate si fara durere, cum speranta este realizabila cand vointa ne cuprinde si sufletul meu isi doreste cu ardoare sa fie chinuit de fericire.
Am trimis demult scrisoare catre infinita fericire si am asteptat in tacere raspunsul, am privit cu speranta cerul intunecat si doream sa fie senin, am ales din miliarde de iubiri, una singura, o singura stea sa imi lumineze viata si cand a cazut de pe cerul sperantei nu am mai vazut decat luna, nu a privit cu atentie rasaritul si am acceptat cu tristete doar apusul, mi-am blamat singura visele, mi le-am invadat de cosmaruri…
Iar acum “Celor ce ma vor judeca” le inmanez condamnarea zambetului meu…

cat dureaza dragostea???????????

Tu cat crezi ca dureaza dragostea intr-o relatie de cuplu? E pentru totdeauna sau la un moment dat dispare si ramane doar prietenia si respectul? Ce parere ai?



Pai dragostea cred ca presupune si prietenie si respect ... eventual dispare acea "flacara" de la inceput ... care oricum se poate reaprinde oricand simtim nevoia. Sau?
Dragostea dureaza, cat exista incredere si cat aduceti ceva nou in cuplu, eliminati monotonia altfel se distruge dragostea, ramane doar acea prietenie..si respect....
Dureaza atita timp cat iti doresti sa dureze...atita timp cat exista dragoste adevarata si ai grija sa o intretii .. daca exista comunicare si incredere totul este perfect si chiar poate dura o vesnicie :wub:



Depinde de ambii parteneri, daca amandoi se iubesc cu adevarat, daca sunt sinceri unul cu altul, se respecta reciproc, comunica deschis, daca sunt impliniti pe toate planurile (pentru o relatie de lunga durata sunt multe elemente ca sa existe acel echilibru perfect), nu trebuie sa fie doar iubiti, ci si cei mai buni prieteni. 
Dragostea adevarata nu moare niciodata.La unele cupluri e pentru totdeauna daca e o iubire sincera,pura,impartasita, daca amandoi lupta mereu unul pentru altul si se sprijina reciproc, iubirea dispare la aceia care sunt incapabili sa iubeasca la un nivel mai inalt,spiritual vorbind. Cand iubesti cu adevarat, inima nu te lasa sa gandesti raul despre cel de langa tine, iti dai si viata pentru el mai ales cand stii ca e un om de valoare pentru care merita sa lupti si sa ii fii alaturi, este o iubire pura care nu-ti permite nici macar mental, nici fizic sa iti doresti sa fii cu altcineva,sa inseli sau sa ii tradezi increderea. 
Dragostea se transforma,e normal sa nu fie acelasi lucru ca in primele luni,dupa cativa ani de relatie,si in privinta 'flacarei' ea poate fi reaprinsa trebuie gasit doar chibritul :lol: ,poate fi chiar mai frumos ca la inceput.Monotonia care intervine,rutina ,lipsa timpului liber,cei 2 sunt ocupati cu job-ul,problemele de zi cu zi acestia sunt dusmanii unei relatii alaturi de alti factori care pot interveni.Insa daca iubesti trebuie sa gasesti o cale sa treci peste aceste obstacole si sa nu lasi iubirea sa decada. 


"SARCINA INTELIGENTEI ESTE DE A GASI MIJLOACELE SI CAILE CE DUC LA TINTA  

SPRE

 CARE SE INDREAPTA VOINTA"-MARIA MONTESSORI 


0

de ce iubim daca dragostea dispare?????????????

De ce viata contureaza suflete neinsemnate? De ce iubirea doare? De ce traim in ceata fara sa ne aratam sentimentele...de ce dragostea taie in rani deschise? Sunt miliarde de intrebari la care nu le gasesc raspunsuri. Imi doresc acest lucru, dar e prea mult haos in lumea asta pentru a le gasi definitiile?
Pentru ce iubim? Asta e intrebarea care ma framanta acum? Pentru ce atatea lacrimi de suferinta daca nu merita...si sunt constienta ca nu merita...ca nu meriti...

prietenie....

Adevarata prietenie, se construieste in timp si se bazeaza pe sinceritate si incredere. Totusi acestea pot duce la dezamagiri. De aceea nu destainui chiar totul prietenilor, ascultandu-te. te vor iubi din ce in ce mai mult, pana iti vor deveni adevarati dusmani. Atunci, cum ramane cu prietenia in care cei implicati ofera si primesc totul? Exista? Sau este doar o tema de discutie la ora de dirigentie? Atributele pentru o prietenie adevarata, sinceritatea si increderea, se pot transforma in motivele unei despartiri, in conditiile in care una din persoanele implicate incepe sa simta ca cel din jur nu este la fel de sincer. "Binecuvantati sunt cei care nu asteapta nimic de la ceilalti caci ei nu vor fi dezamagiti"(Murphy)
Si atunci ce faci? te poti consola ca prietenii vin si pleaca, adica "zambeste, maine poate fi mai rau."Atunci ce e iubire? Un ideal? In conditiile in care ea implica si prietenie, si daruire, si atractie. Cei mai multi se gandesc la iubire ca la o poveste care se intampla doar in romanele de dragoste. In betia dragostei se promit multe, dar odata cu trezirea, promisiunile au si fost uitate. Totusi, se intampla sa sesizezi adevarata valoare a celui de langa tine doar dupa ce l-ai pierdut si atunci vei sustine cu cea mai mare tarie ca iubirea exista, ca "eu am cunoscut iubirea, chiar daca pentru putin timp."In legatura cu iubirea vesnica pe care o lauda toti poetii...nici macar viata nu e vesnica. La Bruyere sustine ca "nu exista pentru om decat trei evenimente importante: nasterea, vietuirea si moartea; nu simte cand se naste, sufera ca trebuie sa moara, si uita sa traiasca."Asa ca nu uita gandurile frumoase pe care le ai in momentul cand spui "Te iubesc" si nu astepta sa vina un alt an ca sa spui "Iarta-ma"Nimic nu este mai frumos pe lume decat sa ai langa tine prietenii care-ti cladesc sentimentul implinirii, iubita care se uita la tine cu o privire intima, pe care numai tu o poti intelege.Bucura-te de viata, zambeste, spera caci merita!