Saturday, 15 October 2011


13 sfaturi pentru viata



1. Eu nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt eu cind sunt cu tine.
2. Nimeni nu merita lacrimile tale, si acela care le merita sigur nu te va face sa plingi.
3. Daca cineva nu te iubeste asa cum iti doresti, asta nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
4. Un adevarat prieten este cel care iti tine mina si iti atinge inima.
5. Cel mai rau fel in care simti absenta cuiva, este sa stai linga el si sa stii ca nu va fi nicidata al tau.
6. Nu inceta niciodata sa surizi, chiar si cind esti trist, pentru ca tu nu stii cine s-ar putea indragosti de surisul tau.
7. Poate ca ,pentru lume, tu esti numai o persoana, dar pentru anumite persoane tu esti toata lumea.
8. Nu pierde timpul cu cineva care nu este disponibil sa si-l petreaca pe al lui cu tine.sfaturi
9. Poate ca D-zeu doreste ca tu sa cunosti multe persoane rele inainte de a cunoaste persoana cea buna, in scopul de a fi recunoscator cind, in sfirsit o vei cunoaste.
10. Nu plinge pentru ca ceva s-a terminat, ci suride pentru ca asta s-a intimplat.
11. Va exista tot timpul o persoana care sa te critice. dar continua sa ai incredere, fiind atent in cine vei putea avea incredere de doua ori.
12. Incearca sa devii o persoana mai buna si asigura-te ca stii cine esti tu, inainte de a cunoaste pe cineva si de a astepta ca el sa vada cine esti.
13. Nu alerga prea mult, lucrurile cele mai bune se intimpla atunci cind le astepti mai putin.

bucurie..regasire...zambet...
















Le chanson de mon coeur

Imi vine sa urlu de fericire !
Sa te imbat cu fericirea mea
sau cu parfumul de flori de cais
Razi! Razi topaind intr-un picior
pentru ca cerul e albastru
si exista un infinit de stele
Zambeste pentru ca ochii mei sunt caprui
si fac cele mai bune clatite cu vanilie din lume.
Ti-ar placea sa visezi tot timpul frumos
si sa nu se termine niciodata vara?
Uite-te la nori, cred ca daca un ac de albina
i-ar intepa, din ei ar tasni fericire
Uita de tristete, priveste-ma razand si razi o data cu mine !
Hai sa alergam spre cer si sa intepam norii cu un ac de albina.


ecouchildren








































Gânduri rătăcite


happypeopleNe-am obişnuit să trăim în încăperi şi să nu vedem altceva decât ferestrele de lângă noi;
Şi pe măsura ce ne obişnuim, uităm soarele, uităm aerul, uităm amplitudinea…
…şi pentru că nu avem vedere, mai târziu ne obişnuim să nu privim afară.
Ne obişnuim să ne trezim speriaţi pentru că am întârziat,
…bem cafeaua pe fugă pentru că suntem în întârziere; fără a privi afară;
…citim ziarul în autobuz pentru că nu putem pierde timpul;
Mâncăm un sandwich pentru că nu avem timp să prânzim;
Plecăm de la servici seara;
Adormim în autobuz pentru că suntem obosiţi;
Cinăm repede şi apoi dormim fără să fi trăit ziua.
Ne obişnuim să gândim că persoanele apropiate nouă
…vor fi mereu acolo şi să credem că sunt bine,
…să aşteptam toata ziua şi în cele din urmă să auzim la telefon:
“Astăzi nu pot să merg… Rămâne de văzut când ne întâlnim… Ne întâlnim săptămana viitoare…”
Zâmbim oamenilor fără a primi un surâs înapoi. Suntem ignoraţi tocmai atunci când avem nevoie să fim văzuţi.
Dacă munca noastra e grea, ne consolăm gandindu-ne la sfârşitul de săptămână.
Iar la sfârşit de săptămână nu prea avem ce face,pentru că nu avem bani,
…mergem la culcare devreme şi gata,
…pentru că oricum suntem în urmă cu somnul.
“Moartea este atât de sigura de victoria ei, încât ne dă un avans de o viaţă întreagă”.
Timpul nu se poate prinde, şi cu atât mai puţin opri…
…existenţa noastra trece cu mare viteză, dar, atâta timp cât suntem în viaţă,
…avem ocazia de a ne schimba obiceiurile,de a avea o existenţă de mai bună calitate,
…de a profita şi a ne bucura de fiecare respiraţie, de fiecare bătaie de inimă.
Dumnezeu ne pune la dispoziţie toate elementele pentru a fi fericiţi, multumiţi şi recunoscători…
… pentru acest mare cadou care ne-a fost dat cu atâta dragoste. VIATA,
Viaţa nu trebuie economisită…
…trebuie trăită DIN PLIN…!




group-friends-hug-smile-happy














Poem pentru prieteni


friends
Nu pot să-ti dau soluţii pentru toate problemele vieţii, nu am răspunsuri pentru îndoieli si temeri, dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău.


Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău. Dar când vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine.Nu pot să te opresc să nu te împiedici. Dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să nu cazi.Bucuriile , victoriile si succesele tale, nu sunt ale mele. Dar, sunt foarte bucuros când te văd fericit.Nu judec deciziile pe care le iei în viaţă. Mă limitez să te susţin, stimulându-te şi ajutându-te, dacă îmi vei cere.Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale, dar îţi ofer şansa necesară pentru a spera mai mult.Nu pot evita să suferi când o durere iţi rupe sufletul. Dar pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile sufletului tau…si tu vei fi din nou bucuros de viaţă.Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii. Pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău.In aceste zile m-am gândit la prietenii şi prietenele mele. Nu erai nici primul, nici ultimul şi nici la mijloc.Nu începeai şi nici nu încheiai lista.Dormi fericit… Răspândeşte vibraţii de iubire… Ştii că suntem aici în trecere. Înfrumuseţează-ţi relaţiile!Profită de oportunităţi. Ascultă-ţi inima. Fii încrezător în viaţă.Pretind aşa de puţin… să fiu primul, al doilea sau al treilea din lista ta..
Îmi ajunge că vrei să-ţi fiu prieten. Îţi mulţumesc că exişti.
Jorge Luis Borges Poem …

5 lucruri pe care oamenii fericiti le fac

Probabil ca nu exista dorinta mai mare pentru cineva decat aceea sa fie fericit, desi de multe ori nu stim cum sa definim fericirea. Tine ea de A AVEA? De A FACE? Sau de A FI? De ce unii reusesc si altii nu? Care este secretul?
Inca de pe vremea lui Socrate si pana in zilele noastre multi filozofi au oferit sfaturi despre cum sa fim fericiti dar abia acum incepem sa ne apropiem de informatii concrete ce reies din cercetari facute in detaliu asupra oamenilor fericiti si nefericiti. Desi specialistii acestor studii reintaresc vorbele din batrani („Fa ceeace iubesti”, „Fii sincer cu tine insuti”, etc) ca si cale spre fericire, ei au adaugat cateva concluzii noi, proaspete aducatoare de fericire celor ce le urmeaza.
Iata primele cinci sfaturi ai expertilor lumii cu privire la ce au in comun oamenii fericiti si de ce se merita sa devii unul dintre ei.
1. Oamenii fericiti isi gasesc acea menire de aur specifica doar lor
Incearca sa iti zugravesti fericirea. Ce vezi? Un suflet linistit care sta intr-un camp plin de margarete inflorite, cu soarele stralucind pe cer, apreciind momentul? Desigur ca aceasta componenta pasiva a fericirii umane face parte din intregul peisaj de viata al oamenilor fericiti. Dar cercetatorii au dovedit ca adevarata stare de bine data de descoperirea sineului adevarat este cu mult mai importanta. De fapt, este vorba de a tinde spre excelenta dar doar bazandu-te pe ceeace tu ai unic, pe potentialul tau natural cu care esti inzestrat de la nastere. Aristotel insusi considera ca acesta este obiectivul cel mai nobil in viata. Pe vremea sa, grecii credeau cu tarie ca fiecare copil a fost binecuvantat la nastere cu un har special care ii imbogateste in forma cea mai inalta natura sa umana prin viata. Efortul de a-ti gasi, identifica, recunoaste acest har unic pe care il ai din nastere se numeste in zilele noastre „dezvoltare personala” si s-a dezvoltat in jurul sau o adevarata industrie. De fapt, este vorba de acest concept existent inca din antichitate care include a gasi noi provocari care iti implinesc sensul si scopul vietii tale, dar aliniate cu ceeace ai tu unic.
Atunci cand tu reusesti sa iti identifici punctele bune si slabe, la ce esti talentat si la ce nu, ce iti place sa faci si ce nu, si ai curajul sa pasesti pe drumul real al identitatii tale si doar de pe acel drum sa accepti provocari umane sau profesionale, abia atunci te afli in adevarata stare de bine activa care este cu mult mai plina de satisfactii decat fericirea pasiva de tipul „stau si ma bucur de un rasarit de soare”. Fiecare tip de stare de bine implica alta parte a creierului insa mai constructiva este fericirea activa care te implica sa faci lucruri si sa descoperi cine esti cu adevarat pe acest pamant.
„Emotia pozitiva impreuna cu gandurile indreptate catre obiectivele folositoare care iti inalta sufletul si inima de fericire sunt unele din cele mai puternice componente ale starii autentice de bine” afirma medici de la Universitatea Madison-Wisconsin.
Starea de bine activa face bine si corpului. Femeile care au obtinut punctaje ridicate la testele psihologice si care erau activ implicate in viata, facand ce le implineste si le place cu adevarat, cantareau mai putin, dormeau mai bine, aveau mai putini hormoni ai stressului facand ravagii si indicii de risc de probleme cardiace semnificativ mai mici.
2. Oamenii fericiti isi construiesc viata de asa natura incat sa aduca in ea bucurie
Pe cat de ciudat pare, pe atat este de adevarat: oamenii nu isi dedica suficient de mult timp ca sa se gandeasca serios despre cum isi petrec ei viata si cat de mult le si place cu adevarat viata lor, spun psihologii de la Universitatea San Diego California.
Intr-un studiu recent, cercetatorii au cerut la peste 900 de femei cu serviciu sa scrie tot ce au facut cu o zi inainte, pas cu pas. Dupa aceea, ele si-au parcurs aceste jurnale de activitati si au evaluat cum s-au simtit la fiecare moment notat. Cand femeile au realizat cat de mult timp si-au petrecut in activitati care nu le faceau placere, unele din ele aveau lacrimi in ochi. Au spus ca nu au realizat ca fericirea lor de fapt este ceva asupra careia chiar pot avea control in mare masura.
Cand analizezi viata cuiva din afara, nu este usor sa tragi concluzii sau sa emiti judecati cu privire la gradul sau de fericire.
O cariera puternica poate fi de fapt plina de neimpliniri pentru acea persoana; o relatie de lunga durata dupa care ai jinduit ani de zile se poate transforma in una plina de iritari din pricina prea multor compromisuri care vin din a avea un partener pe care ti l-ai dorit asa de mult. Visele sunt greu de abandonat, chiar si cand ele devin acre.
Din fericire, schimbarile nu trebuie sa fie unele mari ca sa poti aduce bucuria in favoarea ta. Specialistii ne invata ca daca reusesti sa transferi macar o ora pe zi din activitatea pe care o urasti spre una pe care o iubesti (sa citesti, sa te intalnesti cu prietenii, etc) vei simti o puternica imbunatatire a starii generale de fericire. Cheia este sa treci la actiune. Studentii care si-au crescut starea de bine prin actiuni concrete facute de ei insisi (s-au inscris intr-un club, s-au dus intr-o excursie cu colegii, etc) au fost cu mult mai fericiti in general fata de cei la care starea de bine s-a mai amplificat urmare a unor intamplari venite din exterior asupra carora ei nu au avut nicio contributie (au primit o bursa, au scapat de un coleg de camera neplacut care s-a mutat). Ambele categorii de studenti au fost fericiti pe termen lung, dar au ramas fericiti doar cei care si-au facut schimbari in bine in mod deliberat.
3. Oamenii fericiti evita fanteziile „o sa fiu fericit doar daca…”
Daca as primi un job mai bun… As fi fericita doar daca as mai slabi …. Viata ar fi perfecta doar daca as intalni barbatul pe care il astept…..
Oamenii fericiti nu se afunda in acest tip de gandire.
Ultimele studii arata ca oamenii sunt destul de slabi ghicitori cu privire la ce ii poate face fericiti. Oamenii au iluzii care cred ca le va aduce fericirea, se agata de ea si cand traiesc opusul, adica nefericirea, socul si deziluzia sunt cu mult mai mari. Intr-un studiu, oamenii singuri au fost intrebati „Cat esti de fericit de viata ta in general?” dar si „Cate intalniri romantice ai avut luna trecuta?’. Cand li s-a pus intai intrebarea a doua, cu intalnirile, viata sentimentala (pe care oricum nu o aveau) a capatat o pondere mult mai mare in raspunsurile lor despre ce i-ar face fericiti decat in cazurile in care li s-a pus doar prima intrebare, cee generala. In concluzie, cand iti conditionezi starea de bine de ceva, de cineva, de a obtine ceva anume, iti scazi dramatic sansele de a fi fericit.
Un alt argument impotriva fanteziilor „doar daca” are legatura cu starea de bine activa – influenteaza creierul si diminueaza nivelul de asteptare pentru fericire. Cand mintea asociaza fericirea cu momentul acela initial in care obtii casa mult visata sau ai partenerul mult asteptat, de la sine este inteles ca nu vei avea aceeasi cantitate de fericire la 2 ani dupa ce stai in casa aceea sau la 3 ani dupa ce te afli in relatia cu acel partener. Acest tip de asteptari si afirmatii sunt periculoase, asadar.
Oamenii fericiti sunt intelepti cand vine vorba de asemenea conditionari, de aceea isi mentin viata plina de tot felul de noutati, chiar daca ele sunt doar cand incerci o activitate noua sau continui sa faci ceva pe care stii bine sa il faci. Fie nou, fie vechi, oamenii fericiti se bucura in egala masura de ele.
4. Oamenii fericiti isi pun cei mai buni prieteni pe primul loc
Nu mai este nicio surpriza faptul ca implicarea in relatii sociale este unul din factorii cei mai importanti pentru a fi fericit. Ce este nou insa este ca natura relatiilor conteaza! Decat sa pierzi vremea flecarind cu o grup mare de bune cunostinte, poti obtine mult mai multa stare de bine autentica daca petreci perioade mai lungi de timp cu un prieten foarte apropiat, asa cum arata cercetarile de la Universitatea din North Arizona. Iar beneficiul celui-mai-bun-prieten nu este neaparat acela ca alaturi de el te cufunzi in discutii adanci si profunde. Una din cele mai esentiale placeri ale prieteniei apropiate este simpla companie pe care v-o oferiti reciproc. Pur si simplu, a iesi impreuna, a te plimba prin mall, a merge la un film sau a manca floricele pe intuneric cu cel/cea mai buna prietena este un beneficiu important si o cale sigura spre fericire.
5. Oamenii fericiti isi dau voie sa fie fericiti
Pe cat de mult credem ca ne dorim sa fim fericiti, multi dintre noi suntem convinsi adanc in noi ca este gresit sa fii (prea) fericit. Exista ceva in cultura populara care mentine o dependenta de nefericire. Ea vine din religie, din cultura sau din familia sau mediul in care fiecare dintre noi am crescut. De regula, te simti vinovat daca tu te distrezi, te simti bine sau iti este mai bine decat celorlalti din jur care se vaita ca sunt nefericiti.
„Exista si o cultura la moda care spune ca nu trebuie sa alergi dupa fericirea ta personala inainte sa rezolvi pe toata lumea saraca din jur care moare de foame sau nu are medicamentatie suficienta cand este bolnava” spune Howard Cutler, coautor cu Dalai Lama la cartea „Arta fericirii intr-o lume plina de probleme”.
Dalai Lama ne sfatuieste sa tindem sa obtinem pe ambele in acelasi timp: si fericirea personala dar si sa facem bine celor din jur aflati in nevoie. Este evident si studiile o arata fara urma de indoiala: oamenii fericiti sunt mult mai deschisi si inclinati sa ii ajute pe altii. Oamenii fericiti sunt si soti mai buni sau sotii mai bune si cu siguranta parinti mai buni.
In alt studiu celebru, calugaritele care si-au exprimat in autobiografiile lor emotii pozitive precum recunostinta si optimismul au trait in medie mai mult cu 10 ani decat celelalte.
Asadar mesaj pentru toti pesimistii care inca au nevoie sa fie convinsi sa se schimbe: ganditi-va cat de mult bine faceti lumii si voua insiva daca permiteti ca putina fericire sa intre in viata voastra.

nu avem rabdare....


semafor-pietoni-150x150

E o lume nebună, nebună de tot. Iar noi suntem din ce în ce mai grăbiţi, mai nerăbdători, mai puţin dispuşi să aşteptăm, să aşteptăm, şi iar să aşteptăm…
De când s-a terminat şcoala, recunosc, nu prea mai circul cu mijloacele de transport în comun -dintr-o mie de motive!- decât dacă e absolut necesar (cum am păţit azi dimineaţă, de exemplu, când m-am trezit că afară plouă cu găleata, iar eu trebuia neapărat s-ajung la timp la destinaţie şi, neavând încotro, a trebuit s-aştept un maxi-taxi). De cele mai multe ori, însă, iau oraşul cu asalt alegând de bună voie şi nesilită de nimeni să-l străbat la pasul meu alert, uşor grăbit.
M-am învăţat (rău, poate…) să-i privesc din mers pe oameni. Şi i-am văzut deseori plimbându-şi fidel nesiguranţa prin lume ori păşind cu toată încrederea lumii, cu chipul istovit de griji ori zâmbind de fericire, cu frunţile creţe de probleme mărunte ori fumând degajat cu gândurile plecate pe alte meleaguri. I-am văzut supăraţi sau frumoşi, vorbind tare sau înjurând cu toată furia lumii. Dar astea-s stări care vin şi trec ca umbra peste ei odată cu vântul, cu gândul sau cu timpul. Însă există mereu ceva care nu dispare deloc niciodată: o grabă inexplicabilă, o lipsă acută de răbdare ca o boală incurabil de apăsătoare imprimată adânc undeva, în atitudinea lor de toate zilele…
Am remarcat că, în ultima vreme, ne e greu să ne oprim până şi la semafor. În oraşul meu împânzit de dispozitivele cu pricina nu mi-a fost dat moment în care, aşteptând cu interes să mi se dea undă verde, să nu văd măcar un om, unul singur care să nu se agite a disperare pentru cele câteva secunde pierdute-n stand-by. Şi, de cele mai multe ori, se găseşte câte unul mai breaz, mai viteaz şi, mai presus de toate, mai grăbit, care priveşte fugar stânga-dreapta şi trece în mare viteză, că deh, vezi, dragă Doamne, el se grăbeşte şi n-are timp de irosit stând, ca tot omul, la semafor.
Nu ştiu dacă e, neapărat, o problemă de respect, deşi situaţia ar permite o astfel de discuţie, aici. Dar nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre faptul că ăsta e un exemplu care arată că, într-adevăr, nu (mai) avem răbdare. Că viaţa noastră se transformă pe nesimţite într-o cursă rapidă cu timpul. Iar eu mă întreb dacă, într-adevăr, merită.
Spun asta pentru că am realizat că eu m-am obişnuit să merg mai repede pe stradă. Că, oricât m-aş strădui uneori, ajung să prind viteze exagerate fără să-mi dau seama. Şi că mi-aş dori câteodată să pot să-mi permit să strig lumii “Opriţi planeta! Vreau să cobor!”, ca să nu m-apuce ameţeala când îmi aduc aminte de toată alergătura zilnică de pe trotuarele neobosite ale oraşului.
De aceea, pentru mine semafoarele sunt ocazia perfectă pentru o clipă de odihnă. Pentru că, oricât m-aş grăbi s-ajung undeva, semaforului chiar nu-i pasă. Şi nici nu va face vreo excepţie ca să redea pe mine timpului neîntârziat. Aşa că vrei, nu vrei se impune să aştepţi. Iar cine te aşteată pe tine te va ierta negreşit mereu dacă îi explici, galant şi zâmbitor, c-ai întârziat respectând regulile de circulaţie.
Exemple mai am, şi-aş mai putea scrie despre. Aş putea să dezvolt o întreagă teorie despre oamenii care, după cinci minute de aşteptat în staţie, se răstesc la şofer sau la vatman luându-l la rost pentru că n-a venit mai devreme. Despre oamenii care urlă în faţa ghişeului vreunui funcţionar public pentru că acesta a îndrăznit să-i ceară nu ştiu ce act pe care, fir-ar să fie, nu-l are, deşi a aşteptat atâta la rând… Dar cred c-aţi înţeles ideea mea, aşa că mă opresc, cuminte, aici.
Cred cu tărie că ar trebui să mai învăţăm, astăzi, mai ales, să ne (re)dobândim răbdarea pierdută. Să învăţăm să înţelegem că, deşi trăim în era înfloritoare a progresului, mai există lucruri încâlcite care necesită timp şi un cârd de alte lucruri aferente care nu se pot rezolva aşa, cu una, cu două, cât pocneşti tu firav din degete. Că e foarte important să ştii să mai şi aştepţi, pentru că există în lumea asta ciudată pentru fiecare în parte, la capătul câte unui drum presărat din belşug cu de toate, o mare iubire, o rotundă împlinire, felii gustoase dintr-o fericire pufoasă care nu ţi se vor arăta niciodată dacă te grăbeşti alegând să te-afunzi singurel în câte-o mare amăgire cu gust amar. Şi merită, oare, să-ţi ciobeşti prezentul ori viitorul cu decizii pripite, luate pe nerăsuflate?