Ai idee cum este,macar?Banuiesti cum poti iubi cu adevarat?Nu cuminte,nu asezat, nu bland...ci diferit.Sa iubesti cu toata furia si fortele sufletului, sa simti ca ti-ai amaneta, pentru cea mai mica multumire a celuilalt, trupul,sufletul,linistea, fericirea, viata asta si viata de apoi?!Pentru zambetul lui sa doresti sa iti dai numele,visele ,mantuirea si nemurirea....dar sa nu ai nimic mai mult decat pe tine ?!Si in momentul acela sa regreti,sa regreti ca nu esti regina,imparateasa sau zeita ca sa ii pui nemurirea,infinitul sau neantul la picioare.Sa regreti ca nu ai palate si regate sa-i oferi.Sa regreti ....ca tot ce poti sa faci este sa il iubesti...
Dumnezeule! Si cu ce putere sa il iubesti!Sa il iubesti cu toate particelele sufletului,sa ii iubesti mirosul,zambetul si fiecare particica a corpului sau...incepand de la pielea fina pana la vinisoarele acelea rosioare ce-i strabat fiecare centimetru al fiintei,iar cand sufera sa nu poti face nimic sa-l ajuti,sa nu-i poti oferi niciun ajutor in afara unei jalnice mangaieri care nu-i aduce vindecare.Sa fii de fata la chinurile lui si sa iti inghiti neputinta si furia cand el se zvarcoleste in frigurile suferintei.Sa vezi omul a carui iubire te arde,privirea care are atata blandete, trupul acela drag frematand si zvacnind din pricina oricarei dureri.Stii ce inseamna suferinta celui drag? Este crunt! Ai simtit ,oare, cum chinurile acelea la care te supune neputinta de a-l ajuta iti fierbe sangele si iti musca sufletul? Ai simtit in momentele acelea dorinta sa fugi,sa te ascunzi undeva,in cel mai linistit loc de pe pamant,in locul cu cele mai frumoase si calde iubiri, unde sa fiti amandoi? Ai simtit nevoia sa va adapostiti in locul cel mai pustiu unde sa fiti doar voi,soarele si o mare albastra in care sa va racoriti sufletele insetate de iubire...sete ce n-o veti potoli nicicand?
Da? Atunci inseamna ca ai cunoscut adevăraţele focuri ale iubirii. Fericiti cei ce le cunosc,linistiti cei care nu. (A~R)