Fiecare om are destinul său; singura regulă este să-l accepte şi să-l urmeze oriunde l-ar duce
Destinul nu este legat de noroc; este mai degrabă legat de alegere. Nu este un lucru pe care trebuie să îl aştepţi, este mai degrabă un lucru care trebuie realizat.Îţi faci propriul tău drum în viaţă şi de-a lungul acestui drum întâlneşti oameni.
Vii pe lume fără nimic şi pleci din lumea asta fără nimic, deci fă în aşa fel încât să faci ceva bine cât ești aici.Destinul colectiv este complicitatea dintre cei care şi-au concesionat libertatea şi cel care a preluat-o pentru a se defini pe sine şi pentru a-i defini pe toti. Fiecare destin are în dotare şi firimituri de noroc, dar nu ştim pe ce raft sunt aşezate.
Voinţa noastră şi destinul merg atât de opus încât planurile mereu ne sunt răsturnate.Este mai uşor să ierţi un duşman decât să ierţi un prieten.Este alegerea, nu sansa aceea care determină destinul tau.Destinul este acea parte din timp în care istoria îşi imprimă voinţa ei asupra noastră, de aceea trebuie să-i rezistăm, să fugim de el, să ne refugiem în spectacol.
Toate drumurile duc la răstignirea pe cruce.Strigătul meu va avea ecou într-o alta lume, de care mă desparte doar o viaţă închinată pământului.Totul se reduce la unul şi acelaşi costum de haine în care ma nasc, în care trăiesc, în care mor.Prin iubire, omul se apropie din ce în ce mai mult de imaginea destinului care se transformă astfel în sfinţenie pentru om.Sfinţenia devine cea mai plauzibilă şi apropiată imagine a destinului, iar sfinţenia este în mod de necrezut tocmai aceea care este rugată să intervină asupra destinului.Chiar şi timpul împreună cu spaţiul vor trece, rămânând în locul lor doar umbra noastră cu nume de destin!
Una din multele lecţii pe care le învaţă un om în închisoare este că lucrurile sunt ceea ce sunt şi vor fi cea ce vor fi.Nu în stele se află destinul nostru, ci în noi înşine.Destinul nu e întotdeauna ca o petrecere la sfârşitul serii. Uneori nu înseamnă decât lupta zilnică pe care o duci cu viaţa.Ne trăim viaţa ca apa care curge la vale, mergând într-o direcţie, până ne izbim de ceva care ne forţează să găsim un nou curs. În cele din urmă am ajuns la concluzia că nu aveam de ales, trebuia să mă supun şi să suport consecinţele, oricare ar fi fost ele.
Intâmplarea precede destinul şi nicidecum destinul întâmplarea fiindcă orice altă întâmplare care se substituie primei întâmplări unice nu mai este întâmplare, ci destin! Uneori am impresia că destinul foloseşte fericirea mea ca miză pentru jocuri de noroc. Ori altfel cum aş putea explica că mi-a fost dat să pierd sau să nu pot avea, tot ceea ce am iubit mai mult?
No comments:
Post a Comment