Singuratatea
Când singurătatea dă de-a dreptul,eşti pierdut căci e ca o boală care vrea să se ia de tine şi dacă ea te vrea(poate o fi şi ea sătulă de propria esenţă),n-ai ce face…S-au întrebat mulţi cum arată,oare,acest monstruleţ.Dar ce nume i-au dat oamenii!Cum să-i spui Singurătate când biata de ea caută să-şi facă loc în viaţa oricui numai să nu se mai vadă …singură când s-o uita iar şi iar şi iar în oglindă?Îi place până şi ei să zică ,atunci când se priveşte în oglindă:,,iată,acest om e singur,adică el şi cu mine:adică eu –Singurătatea-sunt a lui”.Da,nimeni nu e singur nici când e singur căci Singurătatea e o consoartă ascunsă,tainică,şi te ascultă cu drag oricând ai ceva de spus şi nu e nimeni să-ţi dea atenţie…Aş putea crede că ea e mai sociabilă decât noi,oamenii. Dacă ar fi să descriu Singurătatea,aş zice că e o fiinţă mică şi tristă care nu-şi găseşte niciodată jumătatea şi asta pentru că nu a fost creată încă o …jumătate de ceva care să fie maaare şi veselă.Singurătatea,de vreme ce este o fiinţă tristă,nu poate sta alături de o fiinţă veselă care ar trebui să fie din cale-afară de veselă ca să nu fie contagiată de tristeţea Singurătăţii.Peste tot pe unde trece,Singurătatea seamănă pustiu şi negativism,aşa că…toţi fugim de ea.
Am văzut odată un bărbat care se îndrăgostise de Singurătate.Ura lumea cea plină de viaţă şi stătea retras în universul lui.Timpul trecea şi Singurătatea,care începea să-i promită o mulţime de lucruri,nu putea să se ţină de cuvânt…până când o plictiseală abia percepută se strecură în sufletul bietului om.Într-o seară,privind pe fereastră,a văzut lumea forfotind încolo şi încoace,tineri perechi înflorind împreună,copii zburdând în jurul lor…
-Iubito,se adresă el Singurătăţii,priveşte şi tu!Nu e minunată marea aceasta de viaţă şi veselie?Noi doi murim aici împreună.Mireasă n-am să te văd niciodată…
-Dintre noi doi doar tu vei muri,eu sunt nemuritoare.Iar mireasă nu vreau să mai fiu în veci.Nu ţi-am spus niciodat povestea mea?zise ea.
-Din câte ştiu eu,nu mi-ai zis-o dar nici nu sunt foarte curios să o aflu…
-Înţeleg că îţi sunt suficient de…stăpână,dragul meu,dar tot ţin să ţi-o spun.Demult,eram o fată gingaşă şi foarte frumoasă.Ca orice fată,m-am îndrăgostit şi eu de un tânăr care, însă,deşi mi-a promis că vom fi împreună pentru totdeauna,m-a părăsit chiar în faţa Altarului…De-atunci sunt atât de trista şi pustie şi caut să amăgesc pe oricine.Eu sunt doar o iluzie,nimeni nu mă poate vedea de atunci,dar totuşi stăpânesc atâtea inimi,nu crezi?
-Inimi naive,da,răspunse el sec.
-Lasă asta,zise din nou Singurătatea.Ce zici de povestea mea?
Am văzut odată un bărbat care se îndrăgostise de Singurătate.Ura lumea cea plină de viaţă şi stătea retras în universul lui.Timpul trecea şi Singurătatea,care începea să-i promită o mulţime de lucruri,nu putea să se ţină de cuvânt…până când o plictiseală abia percepută se strecură în sufletul bietului om.Într-o seară,privind pe fereastră,a văzut lumea forfotind încolo şi încoace,tineri perechi înflorind împreună,copii zburdând în jurul lor…
-Iubito,se adresă el Singurătăţii,priveşte şi tu!Nu e minunată marea aceasta de viaţă şi veselie?Noi doi murim aici împreună.Mireasă n-am să te văd niciodată…
-Dintre noi doi doar tu vei muri,eu sunt nemuritoare.Iar mireasă nu vreau să mai fiu în veci.Nu ţi-am spus niciodat povestea mea?zise ea.
-Din câte ştiu eu,nu mi-ai zis-o dar nici nu sunt foarte curios să o aflu…
-Înţeleg că îţi sunt suficient de…stăpână,dragul meu,dar tot ţin să ţi-o spun.Demult,eram o fată gingaşă şi foarte frumoasă.Ca orice fată,m-am îndrăgostit şi eu de un tânăr care, însă,deşi mi-a promis că vom fi împreună pentru totdeauna,m-a părăsit chiar în faţa Altarului…De-atunci sunt atât de trista şi pustie şi caut să amăgesc pe oricine.Eu sunt doar o iluzie,nimeni nu mă poate vedea de atunci,dar totuşi stăpânesc atâtea inimi,nu crezi?
-Inimi naive,da,răspunse el sec.
-Lasă asta,zise din nou Singurătatea.Ce zici de povestea mea?
-Ce să zic?Eşti doar o iluzie,cum singură spui,iar pe mine n-o să mă mai amăgeşti.Chiar în acest moment te voi părăsi.Am nevoie de cineva plin de viaţă,care să-mi împărtăşească bucuria de a trăi.
Nu apucă tânărul să iasă înainte ca Singurătatea să-i răspundă:
-Când vei reveni,voi fi tot aici!
A trecut mult timp până când tânărul să-i mai adreseze un cuvânt Singurătăţii chiar dacă era mereu cu el în cameră în continuare.Între timp,el şi-a găsit o fată pe care a luat-o de soţie…Dar lucrurile nu mergeau aşa cum visase el,aşa că, adesea,el se mai retrăgea şi stătea mult,ore-n şir,pe gânduri.La un moment dat,se privi în oglindă:era îmbătranit şi arăta jalnic.Privind cu atenţie,văzu în spatele lui o umbră mică şi zise stins:
-Eşti mereu aici…
-Am aşteptat,răspunse umbra,ştiam că vei reveni.Sunt un monstru,ştiu,dar toţi au nevoie uneori şi de mine,Singurătatea,iar asta mă bucură.Acestea sunt clipele mele de fericire,când sunt de folos.
-Toate au un rost aşadar…
-Iar ce e prea mult strică.Nu spuneai că vrei să te bucuri de viaţă?Du-te să o înveseleşti pe soţia ta.Şi ea suferă acum din cauza mea!
-Dragă,îmi cer scuze,îmi făcusem cele mai rele păreri despre tine,dar văd că ai şi tu…inimă?
-Să mai treci pe la mine!Nu prea des,dar să ştii că uneori sunt şi eu un sfetnic bun…Chiar dacă nu am…inima,ca voi…
Nu apucă tânărul să iasă înainte ca Singurătatea să-i răspundă:
-Când vei reveni,voi fi tot aici!
A trecut mult timp până când tânărul să-i mai adreseze un cuvânt Singurătăţii chiar dacă era mereu cu el în cameră în continuare.Între timp,el şi-a găsit o fată pe care a luat-o de soţie…Dar lucrurile nu mergeau aşa cum visase el,aşa că, adesea,el se mai retrăgea şi stătea mult,ore-n şir,pe gânduri.La un moment dat,se privi în oglindă:era îmbătranit şi arăta jalnic.Privind cu atenţie,văzu în spatele lui o umbră mică şi zise stins:
-Eşti mereu aici…
-Am aşteptat,răspunse umbra,ştiam că vei reveni.Sunt un monstru,ştiu,dar toţi au nevoie uneori şi de mine,Singurătatea,iar asta mă bucură.Acestea sunt clipele mele de fericire,când sunt de folos.
-Toate au un rost aşadar…
-Iar ce e prea mult strică.Nu spuneai că vrei să te bucuri de viaţă?Du-te să o înveseleşti pe soţia ta.Şi ea suferă acum din cauza mea!
-Dragă,îmi cer scuze,îmi făcusem cele mai rele păreri despre tine,dar văd că ai şi tu…inimă?
-Să mai treci pe la mine!Nu prea des,dar să ştii că uneori sunt şi eu un sfetnic bun…Chiar dacă nu am…inima,ca voi…
