valoarea unui zambet......

merry christmas!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

O MASA PENTRU DOI

"O masa pentru doi!" se auzi spunand fara sa stea prea mult pe ganduri. 

De ce doi? Doar era singur. Ciudat cum uneori gandurile ti-o iau inainte si se trasforma in cuvinte fara sa-ti dai seama. Chelnerul l-a privit fara sa clipeasca si i-a facut semn sa-l urmeze. Oare ce o sa creada cand o sa vada ca de fapt e singur si ca nu asteapta pe nimeni? O sa-i zambeasca malitios sau o sa-l priveasca cu mila? Prefera prima varianta. E mai usor sa suporti rautatea celor din jur decat mila lor.

Se aseza pe scaun nu inainte de a sovai putin. Sa-i spuna ca de fapt nu asteapta pe nimeni? Si sa ceara ce? O masa pentru o singura persoana? Ce restaurant are asa ceva? Cine vine sa manance singur? El si multi altii ca el. Isi punea prea multe intrebari, ca de obicei, si uita sa se bucure de clipa aceea de liniste. Dar oare ce mai insemna pentru el liniste? In jurul lui era aproape de fiecare data pustiu. Nu avea cine sa-si rasfranga ecoul vocii in jurul lui. Dar era o liniste ciudata. O liniste care ii suna in ureche mai tare decat tot zgomotul din jur. Era mai mult zgomot cand manca singur acasa decat aici, in mijlocul a catorva zeci de necunoscuti care luau pranzul. Cei mai multi vorbeau in soapta privind din cand in cand ingrijorati in jur. Altii insa radeau si vorbeau cu nepasare. Si ce daca erau auziti? De ce si-ar ascunde fericirea?

Zgomotul tacamurilor lovite de varfurii, al scaunelor miscate pe pardoseala rece, pasii apasati al chelnerului, toate creau o liniste aparte. Doar scaunul gol din fata lui pastra ceva din linistea aceea zgomotoasa de acasa. 

"Doua cafele va rog!" din nou se auzi vorbind fara sa gandeasca. Parca cuvintele lui au prins viata si se rostogolesc singure printre buze. De ce a spus doua? Nu astepta pe nimeni. Nu avea cine sa ocupe locul gol si nici cine sa bea cafeaua.

Se simtea posedat de o forta mult mai puternica decat vointa lui, o alta fiinta tipa din interior, o fiinta care se saturase sa fie singura. Dar fiorul acela dureros ce ii strapunse inima o reduse la tacere. Ii era mai bine cand isi alunga toate aceste ganduri. Ganduri care il chinuisera atata timp. O sa caute o punte de echilibru intre aceste doua linisti si apoi o sa vada. Deocamdata are doua cafele de savurat. Una cu zahar si lapte, alta amara.