UN VIS
Buna!Sunt aici deoarece vreau sa imi spun si eu povestea.In urma cu 1 an iesind cu un grup de prieteni , am inceput sa aud despre un baiat pe care il cunosteam de foarte mult timp dar nu prea aveam legaturi.Intr-un final am iesit cu el , am vorbit si am cazut de comun acord sa fim impreuna.Toate bune si frumoase pana la un moment dat cand devenisem dependenta de el.Era un drog pt mine acest lucru a dus la terminarea relatiei noastre.Nu am mai vorbit cu el .Am avut mai multe relatii de o saptamana maxim 2 , nu puteam sa simt nimic pentru nimeni.Acum am inceput sa devenim amici , am iesit de cateva ori cu actualul meu prieten si cu prietenele mele si alti amici printre care si el .Cand vedeam ca el se da la prietenele mele si le tine in brate si etc ma rodea invidia, desi am o relatie cu cineva care tine la mine si la care tin , vocea lui , gesturile inca ma fac sa tremur.Privirea lui inca e tiparita in mintea mea , saruturile , mangaierile toate au in loc aparte.El e singurul care are bucatica lipsa din mine .Imi e dor de fiecare clipa alaturi de el.Visez ca poate candva vom fi iar impreuna , poate va crede in mine , vreau sa ii arat ca stiu , ca am invatat din suferinta sa ma controlez , sa nu il sufoc, vreau sa ii arat ca pot sa nu fiu dependenta de el , vreau asa dar el nu imi da o a doua sansa."Visul" meu nu va niciodata realitate.Doare sa stiu ca l-am pierdut pt totdeauna.:(
DRAGOSTE LA DISTANTA
Prima oara cand l-am intalnit aveam 15 ani, eram in vacanta la Azuga, la bunica mea, el fiind prietenul cel mai bun al verisorului meu de acolo. Numele lui e Ionut, avea atunci 18 ani, terminase bac-ul, m-a cucerit din prima clipa in care l-am vazut, are un zambet extraordinar, se pare ca si eu l-am cucerit atunci, el spune ca a fost dragoste la prima vedere, eu sunt mai reticenta in ce priveste dragostea la prima vedere.
Cert este ca la 11 zile dupa ce l-am cunoscut am facut dragoste cu el, pentru prima oara in viata mea, stiu ca poate 15 ani nu pare o varsta potrivita pentru asa ceva, dar sunt de parere ca faci atunci cand si cu cine simti, eu nu regret ca am facut pasul asta, a fost cea mai frumoasa seara din viata mea, atmosfera ( lumanari, muzica ) a fost excelenta, iar el s-a purtat cu mine de parca as fi fost o papusa din portelan, la o luna de zile dupa ce l-am cunoscut a trebuit sa vin acasa din vacanta, timp de un an de zile am vorbit numai la telefon, nu ne-am vazut, am suferit enorm atunci, stiam ca relatia noastra nu avea sa duca nicaieri, eu in bucuresti, el la azuga...Eram prea mici ca sa ne gandim sa ne mutam ori el in bucuresti ori eu in azuga, eu nici nu concepeam sa ma mut din bucuresti. stiu ca l aun moment dat am platit telefonul fix 12.000.000 prin 2001 sau 2002, asta pentru ca il sunam pe el pe mobil sau pe fix si vorbeam f mult, plangeam la telefon... stiam ca vb mult dar pur si simplu nu ma puteam abtzine, la un mment dat a inceput sa vina in bucuresti, cam o data pe luna venea... insa nu a mai durat mult si cam dupa 2 ani si jumatate de chin am decis ca e timpul sa cunosc pe altcineva pentru ca din relatia noastra nu avea sa iasa nimic bun, nu ducea nicaieri. asa k prin 2003 ne-am despartit, am suferit enorm, el mai mult ca mine, ptr ca eu am avut norocul sa cunosc un barbat cu 8 ani mai mare ca mine care m-a facut ca dupa aproape 2 luni de relatie sa ma indragostesc de el, si l-am iubit enorm, si asa am reusit sa mi-l scot pe ionut din cap. Si el a avut o relatie, am inteles ca a suferit mai mult ca mine si a avut nevoie de cineva de care sa se agate, si a gasit-o. Relatia mea a durat cam 1 an jumatate, am fost f. fericita dar pentru ca el ajunsese intr-un moment in viata cand isi dorea o familie, iar eu la doar 19 ani nu puteam sa ii ofer asta, de fapt nu am vrut, si nu a avut incredere in mine sa mai astepte 2-3 ani pana terminam facultatea, s-a terminat pana la urma, am luat-o pe drumuri diferite. Prin februarie 2005 can am fost in vacantza la azuga, m-am intalnit cu Ionut iar, si mi-am dat seama k sentimentele mele ptr el nu au disparut niciodata pur si simplu au fost acoperite, negate, cred ca acoperite e mai bine spus, de atunci si pana in septembrie, am incercat iar sa avem o relatie, din pacate insa, relatie inceputa de el dupa despartirea noastra nu se incheiase, iar fata cu care a fost era ceva mai dificila, motiv pentru care iar ne-am despartit, de data asta fiind decisa sa nu il mai caut si sa nu ma mai intereseze persoana lui...La un moment dat prin martie 2006 pe la inceputul lunii, ma cauta, incepem sa vorbim, fluturasii din stomac pe care ii simteam la auzirea vocii lui au reinnascut, la inceput am fost reticenta, nu stiam de ce ma cauta, in mintea mea deja il vedeam insurat, nici el nu stia exact, la inceput mi-a zis k el numai p mine ma iubeste si ca vrea sa fim din nou impreuna, dupa care imi spune ca ii pare rau ca m-a cautat imediat dupa ce s-a despartit de fata respectiva ca nu trebuia sa faca asta, ca nu vrea sa ma mai faca sa sufar. L-am inteles, stiam ca asta face insa stiam ca dupa o relatie dificila cum a avut eu sunt singura care il poate linisti, care poate fi alaturi de el, asa ca acum suntem impreuna, pe 17 martie a venit la mine pentru ca imi era frica, ca iubirea mea ptr el sa nu se fi transformat in ura, se stie ca e un pas de la iubire la ura, si eram confuza, a venit la mine, a stat un weekend, si totul a fost minunat, il iubesc, ma iubeste, acum fiecare din noi are locul lui de munca, eu 21 ani el aproape 25, el sta in predeal acum cu sora lui, ne vedem cam de 3-4 ori pe saptamana, cate 1-2 sau 3 zile depinde de cum avem libere fiecare, ne-am facut si planuri de viitor, si daca atunci cand eram mica nu concepeam sa plec din bucuresti, acum abia astept sa termin facultatea ( mai am 1 an) si sa ma mut cu el la brasov si sunt sigura ca de data asta nu ne va mai desparti nimic si nimeni...E o relatie frumoasa, (chiar daca unii ar putea spune ca ne vedem rar, sincera sa fiu, ne-am vedea mai des daca ne-ar permite programul, asadar chiar daca ar fi fost din bucuresti nu stiu daca ne vedeam mai des) se bazeaza pe comunicare f mult si pe incredere. Ne cunoastem prea bine, si stiu ca daca nu am vrea ca relatia asta sa dureze nu ne-am mai fi reimpacat de atatea ori ca la urma urmei nu e singurul baiat din tara si nici eu singura fata, n eiubim, ne cunoastem si avem incredere unul in celalalt...Am vrut ca povestea noastra sa fie un exemplu de relatie la distanta care a trecut prin multe dar care pana la urma ne-a adus impreuna din nou si d data asta va fi pentru totdeauna.Neamtu Irina Maria
PREA TRIST...
Un zambet a fost suficient... pt a-l iubi... lumina ochilor lui mi-a orbit sufletul, vorbele spuse imi sunt si acum tiparite in minte.. fiecare cuvant, fiecare soapta.. vocea lui... o voce suava, gingasa ce ma alina mereu... stateam ore-n sir si discutam... discutam orice, despre soare si luna, despre moarte si viata, despre vreme, despre noi... despre lumea mea sau lumea lui... nu m-a atins niciodata, cu toate k am impresia uneori k pe obraz ii simt parfumul... e departe de mine.. mult prea departe, l-am cunoscut pe net, cand privirele ni s-au intalnit am simtit amandoi ceva puternic.... cred k jumatate de ora ne-am privit fara sa ne scriem macar un cuvant.... of... ce ochi, ce buze, ce om.... un inger... ce cobora in fiecare noapte in visele mele si-n fiecare zi era acolo, in lumea lui, ma astepta..... nu-mi cerea nimic... doar imi oferea, ma facea sa zambesc chiar si atunci cand credeam k e totul pierdut... stia sa-mi stearga lacrimile fara sa ma atinga.... stia sa-mi vorbeasca fara cuvinte.. doar prin priviri... m-a facut sa iubesc uratul existent in lumea mea.... sa iubesc ploile, furtunile... sa ma iubesc pe mine.... si pe el.. il iubesc foarte mult... si stiu k si el ma iubeste... mult... dar mereu acelasi dar... mi-a promis k va veni, ma va strange in ale lui brate.. va fi langa mine.... de o saptamana nu mai stiu nimic de el.. am incercat sa-l sun, are tel inchis iar pe msn e mereu offline.... de o saptamana nu reusesc sa ma concentrez asupra studiilor.. ma gandesc doar la el, si plang, alerg, ma ratacesc, simt k ma prabusesc.. totul e o nebunie inecata in ceata durerii.... nu mai vreau sa sufar... imi pun prea multe intrebari... dak i s-a intamplat ceva?dak nu ma mai vrea?prea multe intrebari... prea multa iubire... prea trista lumea mea fara el.. de fapt fara el totul e lipsit de rost.. nu pot sa merg mai departe... m-a invatat multe dar nu m-a invatat cum sa traiesc fara el.... fara vorbele lui, privirea lui... iubirea lui...... imi lipseste... si-mi va lipsi... mereu... eu inca il astept.... prea trista aceasta asteptare... prea trista sunt eu.. prea trist e totul fara iubire.......
Iubiti si iubiti-va....... traiti cu un singur scop:sa daruiti.... daruiti totul celui drag, caci tare trist e sa ai ce oferi dar nu ai cui.....
UN VIS
Buna!Sunt aici deoarece vreau sa imi spun si eu povestea.In urma cu 1 an iesind cu un grup de prieteni , am inceput sa aud despre un baiat pe care il cunosteam de foarte mult timp dar nu prea aveam legaturi.Intr-un final am iesit cu el , am vorbit si am cazut de comun acord sa fim impreuna.Toate bune si frumoase pana la un moment dat cand devenisem dependenta de el.Era un drog pt mine acest lucru a dus la terminarea relatiei noastre.Nu am mai vorbit cu el .Am avut mai multe relatii de o saptamana maxim 2 , nu puteam sa simt nimic pentru nimeni.Acum am inceput sa devenim amici , am iesit de cateva ori cu actualul meu prieten si cu prietenele mele si alti amici printre care si el .Cand vedeam ca el se da la prietenele mele si le tine in brate si etc ma rodea invidia, desi am o relatie cu cineva care tine la mine si la care tin , vocea lui , gesturile inca ma fac sa tremur.Privirea lui inca e tiparita in mintea mea , saruturile , mangaierile toate au in loc aparte.
El e singurul care are bucatica lipsa din mine .Imi e dor de fiecare clipa alaturi de el.Visez ca poate candva vom fi iar impreuna , poate va crede in mine , vreau sa ii arat ca stiu , ca am invatat din suferinta sa ma controlez , sa nu il sufoc, vreau sa ii arat ca pot sa nu fiu dependenta de el , vreau asa dar el nu imi da o a doua sansa."Visul" meu nu va niciodata realitate.Doare sa stiu ca l-am pierdut pt totdeauna.:(
DRAGOSTE LA DISTANTA
Prima oara cand l-am intalnit aveam 15 ani, eram in vacanta la Azuga, la bunica mea, el fiind prietenul cel mai bun al verisorului meu de acolo. Numele lui e Ionut, avea atunci 18 ani, terminase bac-ul, m-a cucerit din prima clipa in care l-am vazut, are un zambet extraordinar, se pare ca si eu l-am cucerit atunci, el spune ca a fost dragoste la prima vedere, eu sunt mai reticenta in ce priveste dragostea la prima vedere.
Cert este ca la 11 zile dupa ce l-am cunoscut am facut dragoste cu el, pentru prima oara in viata mea, stiu ca poate 15 ani nu pare o varsta potrivita pentru asa ceva, dar sunt de parere ca faci atunci cand si cu cine simti, eu nu regret ca am facut pasul asta, a fost cea mai frumoasa seara din viata mea, atmosfera ( lumanari, muzica ) a fost excelenta, iar el s-a purtat cu mine de parca as fi fost o papusa din portelan, la o luna de zile dupa ce l-am cunoscut a trebuit sa vin acasa din vacanta, timp de un an de zile am vorbit numai la telefon, nu ne-am vazut, am suferit enorm atunci, stiam ca relatia noastra nu avea sa duca nicaieri, eu in bucuresti, el la azuga...Eram prea mici ca sa ne gandim sa ne mutam ori el in bucuresti ori eu in azuga, eu nici nu concepeam sa ma mut din bucuresti. stiu ca l aun moment dat am platit telefonul fix 12.000.000 prin 2001 sau 2002, asta pentru ca il sunam pe el pe mobil sau pe fix si vorbeam f mult, plangeam la telefon... stiam ca vb mult dar pur si simplu nu ma puteam abtzine, la un mment dat a inceput sa vina in bucuresti, cam o data pe luna venea... insa nu a mai durat mult si cam dupa 2 ani si jumatate de chin am decis ca e timpul sa cunosc pe altcineva pentru ca din relatia noastra nu avea sa iasa nimic bun, nu ducea nicaieri. asa k prin 2003 ne-am despartit, am suferit enorm, el mai mult ca mine, ptr ca eu am avut norocul sa cunosc un barbat cu 8 ani mai mare ca mine care m-a facut ca dupa aproape 2 luni de relatie sa ma indragostesc de el, si l-am iubit enorm, si asa am reusit sa mi-l scot pe ionut din cap. Si el a avut o relatie, am inteles ca a suferit mai mult ca mine si a avut nevoie de cineva de care sa se agate, si a gasit-o. Relatia mea a durat cam 1 an jumatate, am fost f. fericita dar pentru ca el ajunsese intr-un moment in viata cand isi dorea o familie, iar eu la doar 19 ani nu puteam sa ii ofer asta, de fapt nu am vrut, si nu a avut incredere in mine sa mai astepte 2-3 ani pana terminam facultatea, s-a terminat pana la urma, am luat-o pe drumuri diferite. Prin februarie 2005 can am fost in vacantza la azuga, m-am intalnit cu Ionut iar, si mi-am dat seama k sentimentele mele ptr el nu au disparut niciodata pur si simplu au fost acoperite, negate, cred ca acoperite e mai bine spus, de atunci si pana in septembrie, am incercat iar sa avem o relatie, din pacate insa, relatie inceputa de el dupa despartirea noastra nu se incheiase, iar fata cu care a fost era ceva mai dificila, motiv pentru care iar ne-am despartit, de data asta fiind decisa sa nu il mai caut si sa nu ma mai intereseze persoana lui...La un moment dat prin martie 2006 pe la inceputul lunii, ma cauta, incepem sa vorbim, fluturasii din stomac pe care ii simteam la auzirea vocii lui au reinnascut, la inceput am fost reticenta, nu stiam de ce ma cauta, in mintea mea deja il vedeam insurat, nici el nu stia exact, la inceput mi-a zis k el numai p mine ma iubeste si ca vrea sa fim din nou impreuna, dupa care imi spune ca ii pare rau ca m-a cautat imediat dupa ce s-a despartit de fata respectiva ca nu trebuia sa faca asta, ca nu vrea sa ma mai faca sa sufar. L-am inteles, stiam ca asta face insa stiam ca dupa o relatie dificila cum a avut eu sunt singura care il poate linisti, care poate fi alaturi de el, asa ca acum suntem impreuna, pe 17 martie a venit la mine pentru ca imi era frica, ca iubirea mea ptr el sa nu se fi transformat in ura, se stie ca e un pas de la iubire la ura, si eram confuza, a venit la mine, a stat un weekend, si totul a fost minunat, il iubesc, ma iubeste, acum fiecare din noi are locul lui de munca, eu 21 ani el aproape 25, el sta in predeal acum cu sora lui, ne vedem cam de 3-4 ori pe saptamana, cate 1-2 sau 3 zile depinde de cum avem libere fiecare, ne-am facut si planuri de viitor, si daca atunci cand eram mica nu concepeam sa plec din bucuresti, acum abia astept sa termin facultatea ( mai am 1 an) si sa ma mut cu el la brasov si sunt sigura ca de data asta nu ne va mai desparti nimic si nimeni...E o relatie frumoasa, (chiar daca unii ar putea spune ca ne vedem rar, sincera sa fiu, ne-am vedea mai des daca ne-ar permite programul, asadar chiar daca ar fi fost din bucuresti nu stiu daca ne vedeam mai des) se bazeaza pe comunicare f mult si pe incredere. Ne cunoastem prea bine, si stiu ca daca nu am vrea ca relatia asta sa dureze nu ne-am mai fi reimpacat de atatea ori ca la urma urmei nu e singurul baiat din tara si nici eu singura fata, n eiubim, ne cunoastem si avem incredere unul in celalalt...Am vrut ca povestea noastra sa fie un exemplu de relatie la distanta care a trecut prin multe dar care pana la urma ne-a adus impreuna din nou si d data asta va fi pentru totdeauna.Neamtu Irina Maria
PREA TRIST...
Un zambet a fost suficient... pt a-l iubi... lumina ochilor lui mi-a orbit sufletul, vorbele spuse imi sunt si acum tiparite in minte.. fiecare cuvant, fiecare soapta.. vocea lui... o voce suava, gingasa ce ma alina mereu... stateam ore-n sir si discutam... discutam orice, despre soare si luna, despre moarte si viata, despre vreme, despre noi... despre lumea mea sau lumea lui... nu m-a atins niciodata, cu toate k am impresia uneori k pe obraz ii simt parfumul... e departe de mine.. mult prea departe, l-am cunoscut pe net, cand privirele ni s-au intalnit am simtit amandoi ceva puternic.... cred k jumatate de ora ne-am privit fara sa ne scriem macar un cuvant.... of... ce ochi, ce buze, ce om.... un inger... ce cobora in fiecare noapte in visele mele si-n fiecare zi era acolo, in lumea lui, ma astepta..... nu-mi cerea nimic... doar imi oferea, ma facea sa zambesc chiar si atunci cand credeam k e totul pierdut... stia sa-mi stearga lacrimile fara sa ma atinga.... stia sa-mi vorbeasca fara cuvinte.. doar prin priviri... m-a facut sa iubesc uratul existent in lumea mea.... sa iubesc ploile, furtunile... sa ma iubesc pe mine.... si pe el.. il iubesc foarte mult... si stiu k si el ma iubeste... mult... dar mereu acelasi dar... mi-a promis k va veni, ma va strange in ale lui brate.. va fi langa mine.... de o saptamana nu mai stiu nimic de el.. am incercat sa-l sun, are tel inchis iar pe msn e mereu offline.... de o saptamana nu reusesc sa ma concentrez asupra studiilor.. ma gandesc doar la el, si plang, alerg, ma ratacesc, simt k ma prabusesc.. totul e o nebunie inecata in ceata durerii.... nu mai vreau sa sufar... imi pun prea multe intrebari... dak i s-a intamplat ceva?dak nu ma mai vrea?prea multe intrebari... prea multa iubire... prea trista lumea mea fara el.. de fapt fara el totul e lipsit de rost.. nu pot sa merg mai departe... m-a invatat multe dar nu m-a invatat cum sa traiesc fara el.... fara vorbele lui, privirea lui... iubirea lui...... imi lipseste... si-mi va lipsi... mereu... eu inca il astept.... prea trista aceasta asteptare... prea trista sunt eu.. prea trist e totul fara iubire.......
Iubiti si iubiti-va....... traiti cu un singur scop:sa daruiti.... daruiti totul celui drag, caci tare trist e sa ai ce oferi dar nu ai cui.....
