iubirea poate fi un pacat????????????

M-am intrebat de multe ori daca pot iubi mai multe femei in acelasi timp. Acum am motive sa ma gandesc la asta si sa vad lucrurile cu alti ochi. Pot fi cu mai multe femei in acelasi timp, femei cu care intru in rezonanta sub o forma sau alta. Dar ce e ciudat, oricat de impersonala am conveni ca va fi relatia, oricat de "rece", dupa un timp sfarsesc printr-o implicare sentimentala. Iar cand se intampla asta cu mai multe femei in acelasi timp ajung la concluzia ca sunt ciudat. Am invatat ca nu poti iubi cu adevarat decat o singura femeie. Am invatat ca celelalte sunt doar atractii carnale. Dar cand ajung la momentul in care primesc sms in fiecare dimineata de la 4 femei frumoase care imi spun "Buna dimineata, te iubesc!" fara a fi interesate material sau din alte motive in afara de simturi, nu pot sa aleg, nu pot sa compar, nu pot sa ignor, nu pot sa refuz, nu pot sa nu recunosc ca ma simt bine cu fiecare dintre ele. In fond , ce e atat de rau in faptul ca sunt iubit? Ce e atat de rau ca le iubesc pe toate la fel de mult dar in mod diferit? Fara sa iau in calcul ce cred altii despre situatia asta, am momente cand ma gandesc daca forma de iubire multiplicata pe care o incerc este un pacat. Din punct de vedere religios nu are rost sa discutam pentru ca stiu raspunsul. Dar facand abstractie de ceea ce am fost invatati, de ceea ce ni se spune ca e bine si rau, incerc sa ma gandesc prefacandu-ma ca nu stiu nimic, nu am citit nimic, ca si cand as avea mintea resetata si "nealterata" de invataturile deprinse dealungul vietii. Iubirea are si valente negative? Poate fi iubirea rea? NU! Iubirea nu e rea indiferent de forma atata timp cat nu are nimeni de suferit. Rau este tot ce aduce suferinta si distrugere. E rau sa fii violent, sa inseli, sa furi, sa ucizi, sa invidiezi, sa urasti, etc, dar sa iubesti? Atata timp cat iubirea aduce mangaiere, alina, face viata mai frumoasa, este insotita de ganduri bune, nu cred ca poate fi considerata un pacat. Poate doar un tabu, un element destabilizator pentru convingerile religioase, sociale si administrative, dar nicidecum un pacat al constiintei. Pana la urma constiinta fiecaruia are un BIOS mental care face posibila instalarea sistemului de operare complex pe care il utilizam de-a lungul vietii si care contine comenzile de baza cu ajutorul carora putem deosebi binele de rau. Sunt convins ca felul meu de a gandi la acest moment ca fi considerat un "virus" pentru sistemele multora, dar cred ca raul este in alta parte. Iubirea e buna si frumoasa, e plina de afectiune, transforma oamenii din temelie si le da o forma divina. Nu stiu cate locuri sunt disponibile in inima mea pentru mai multe iubiri, dar cu siguranta o pot compara cu o parcare supraetajata din centrul orasului unde fiecare masina are un loc al ei, cu deosebirea ca odata ce o masina a parcat aici odata, locul ei nu va mai fi luat de nicio alta.

articol scris de:

http://sufletulluicezar.blogspot.com/

in absenta ta....simt un gol interior...

Sunt ca un copac gol fara tine

Fara frunze si radacini de-acum 
Abandonata asa 
Pentru a renaste trebuie sa fii aici 
Nu e ceva de care sa nu-ti aminteasca de noi 
In casa asta pierduta de-acum 
In timp ce zapada cade 
E aproape Craciunul si tu nu mai esti. 

Si-mi lipsesti iubirea mea 
Imi lipsesti ca si cand il caut pe Dumnezeu 
Si-n absenta ta 
Te-as vrea sa-ti spun ca 
Imi lipsesti iubirea mea 
Durerea e puternica, ca un lung adio 
Si absenta ta 
E un gol in mine. 

Pentru ca din noi a ramas sufletul 
Fiecare capitol, fiecare pagina 
Daca inchid ochii esti aici 
Si ma iei din brate din nou asa 
Si vad legatura dintre noi 
Legati pentru a nu ne dezlega niciodata 
In fiecare lacrima tu vei fi 
Pentru a nu te uita niciodata. 

Si-mi lipsesti iubirea mea 
Atat de mult incat mor si eu in fiecare zi 
Am nevoie de tine 
Sa te am aici sa-ti spun 
Imi lipsesti iubirea mea 
Durerea e rece ca un lung adio 
Si-n absenta ta 
Golul e in mine.

in absenta iubirii.....in absenta ta.....ajung sa ma indragostesc...dar de tine...

in lipsa ta.. eu ma indragostesc.. de tine, fara indoiala..

ma uimesc si eu cum pot ramane prinsa in joc.. prin micile sau marile istorii pe care le avem impreuna, prin haioasele franturi de ganduri trimise din cand in cand, prin micile sau marile nemultumiri impartasite si inlocuite cu impliniri, prin multasteptatul sms de noapte buna.. prin atatea si atatea siretlicuri cu care (ne) pacalim nesansa..

ma uimesc cum nu imi mai fuge mintea in alta parte, cum nu mai sunt distrasa de "interventii" din exterior.. desi pana acum era ceva perfect natural, care facea parte din sistem..

ma uimesc cum cu fiecare zice ce trece imi dau seama ca mi-am gasit poienita linistita de unde pot sorbi in tihna o gura de apa racoritoare stand tolanita la soare.

ma uimesc cum primul gand de dimineata [pe langa vechiul meu obicei de a'mi aluneca privirea pe corpul meu fraged, sub razele proaspete ale soarelui este "buna dimineata, iubitul meu!".. si cum pana spre sfarsitul zilei, sentimentul ce insoteste acest gand se amplifica pana ma duce la neputinta de a respira si de a'mi potoli golul/fluturii din stomac..

oricum, am ajuns la concluzia ca asta am un blestem care zace deasupra mea. nu o sa pot niciodata sa ma bucur pe deplin de iubirea pe care o merit si care mi se ofera. pentru ca am fost fiica risipitoare si nu am stiut sa ascult sfatul parintesc al tatalui care nu vroia sa isi mai vada fiica suferind, trebuie sa platesc scump. prin a'mi duce existenta in singuratate, in lipsa celor care ma iubesc, dar nu imi pot fi aproape intotdeauna. si poate ar trebui sa ma simt o invingatoare, dar departe de mine un astfel de sentiment.. mai ales cand zilele se incapataneaza sa fie al dracului de nesuferite.

si totusi, imi gasesc puterea in ceea ce stiu ca primesc daca am rabdare. exact ca un copil mic caruia i'a fost promisa bomboana si care trebuie sa se demonstreze vrednic de ea.

timpul trece.. istoriile se aduna.. si bombonicile la fel.. iar bombonica "zeita" va guverna curand deasupra mea.