a fost odata...

usor e sa uiti ...... greu e sa iti aduci insa aminte......penntru unii e bine sa lase in spate tot ce au trait alaturi de cineva.....as da orice sa pot face acest lucru ca si o persoana ce mi-a fost si imi este draga....insa nu pot pentru ca inca mai am suflet si apreciez ceea ce ainsemnat pentru mine,in viata mea......

mie dor.........as vrea sa stiii....dar foaia se termina.....

Ţi-e dor de ceea ce ai avut cândva. Ţi-e dor să simţi, să vezi, să ai, să priveşti, să atingi, să vorbeşti. Ţi-e dor de oameni..care nu mai sunt. Şi ţi-e atât de dor încât te doare! 〠

pasiunea mea, e sa vorbesc cu tine.

sa te simt aproape, sa te am langa mine.

chiar daca astazi sunt departe de vorbele tale fine.

cand iti aud vocea incep sa ma simt bine.

sentimente, idealuri,emotii....vise.

pe hartie imprimate scrise.

sentimente neschimbate, neatinse.

viata mea reala dincolo de versuri...sau culise.

.. inca mai am aceleasi vise.

aceleasi sentimente in lacrimi scaldate, de emotii cuprinse.

aceleasi geamuri la care bat...dar sunt mereu inchise.

aceleasi focuri...doar cu lacrimi pot fi stinse.

oare si tu regreti? oare te doare?

te mai gandesti la mine...oare?

eu..inca privesc pe geam cum ploua tare.

iar printre norii cenusii... tu esti raza mea de soare.

in umbra noptii tu esti raza mea de lumina.

mai stralucitoare decat luna plina.

inima parca se inchina.

ti asi spune tot ce simt...dar foaia se termina.

Am nevoie de imbratisari pentru a supravietui …realitatii…

De cand ma stiu in momentele in care sunt fericita sau in cele in care universul mi se prabuseste am nevoie de o imbratisare…

Acum as avea nevoie de imbratisarea ta...dar la fel ca ieri,ca azi si probabil ca si maine tu nu esti aici...

De ce nu esti aici?A...da,din motive ...multe si urate...

Imi propun zi de zi sa nu iti simt lipsa...sa imi fie dor mai putin...ca sa nu ma mai plang niciodata.

Zi de zi zambesc prostesc in fata unui “noi” din viitor si incerc sa ma multumesc cu ceva ce primesc de la tine chiar daca uneori este mult sub durerosul pe care toti il numim prea putin pentru o iubire care se doreste a fi prea mare.

Fara indoiala ar trebui sa ma bucur cu atat...sa imi fie dor cu masura...sa nu trec niciodata pragul dorului prin lacrimi ca sa nu simt gustul suferintei.

Fara indoiala asa ar trebui...dar mi e din ce in ce mai teama ca nu pot...caci pot stabili o masura in toate...mai putin in iubire...

oameni .....viata merge mai departe...

Sa ai curajul sa spui DA! Sa ai curajul sa spui NU! Sa te ridici cand altii te doboara! Sa fii plinde entuziasm si incredere! Arta de a invinge consta in a fi tu insuti, in a pastra ce altii vor sa alunge, in a-ti urma visul pana la capat.

  Dupa o anumita vârsta, toti oamenii au impresia ca au naufragiat, ca si-au ratat viata, ca au trait o viata idioata, absurda - o viata care nu putea fi a lor, care nu putea fi decât viata altuia.. Pentru ca avem o parere prea buna despre noi insine si nu putem crede ca daca am fi trait intr-un adevar viata noastra, ea ar fi putut fi atât de idioata. 

Fara indoiala ca soarta e totul, dar ea poate fi intârziata si poate fi chiar impiedicata, daca nu merge constient, pe caile ei. Soarta e latenta si facultativa si daca fara colaborarea ei nu se poate nimic in viata, e cu putinta totusi sa te folosesti de semnele ei.Soarta trebuie consultata. 

Oamenii nu sunt prizonierii destinului, ci doar ai propriei lor minti. Atata timp cat continui sa urci, treptele nu se vor termina; sub pasii tai care urca, ele se vor inmulti la nesfarsit.

Am cerut putere si viata mi-a dat dificultati pt. a ma face puternica, am cerut intelepciune si viata mi-a dat probleme ca sa le pot rezolva, am cerut iubire si viata mi-a dat oameni pe care sa-i ajut in problemele lor, am cerut favoruri si viata mi-a dat potential. Nu am primit nimic din ceea ce am vrut, dar am primit tot ce aveam nevoie. N-o sa uit ce sunt, o sa ajung ceea ce visez, o sa iubesc ce imi place, o sa uit ceea ce ma doare, n-o sa uit ceea ce mi se greseste, o sa fiu bun cu cine merita si rau cu cine trebuie. Si nu uit ca exista oameni atat de saraci incat nu au nimic altceva decat bani si ca este o mare bucurie, sa poti sa-i faci fericiti pe ceilalti, in ciuda greutatilor propriei existente. Daca vreau sa ma simt bogata, atunci iau aminte la anumite lucruri pe care le am si pe care nu le pot cumpara cu bani. Nu pot invata pe nimeni nimic, dar pot sa-i fac sa gandeasca. Viata merge inainte cu sau fara prea multe cuvinte. Sunt un om bun cu intentii bune, care traieste viata peste zilele astea nebune, care-ncearca sa evite orice belea, care traieste viata incercand sa ia ce e mai bun din ea. Nu sunt baiat de bani gata, cu o masina in curte cumparata de tata, nici nu sparg $ intr-un club si prefer sa imi iau ceva folositor. Prima lectie de viata am invatat-o singur...., stiu cateva reguli, cateva treburi, care ma ajuta sa raman asa cum sunt.

cu timpul......

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca dragostea nu inseamna a te culca cu cineva, si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…

Ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate pe astazi si acum pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca – daca e prea mult – pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiece zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor mai bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei dori sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.

Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, de asta sunt capabile doar sufletele cu adevarat mari.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele sa nu mai fie asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca – desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur – iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt…

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul…