iubirea poate fi un pacat????????????

M-am intrebat de multe ori daca pot iubi mai multe femei in acelasi timp. Acum am motive sa ma gandesc la asta si sa vad lucrurile cu alti ochi. Pot fi cu mai multe femei in acelasi timp, femei cu care intru in rezonanta sub o forma sau alta. Dar ce e ciudat, oricat de impersonala am conveni ca va fi relatia, oricat de "rece", dupa un timp sfarsesc printr-o implicare sentimentala. Iar cand se intampla asta cu mai multe femei in acelasi timp ajung la concluzia ca sunt ciudat. Am invatat ca nu poti iubi cu adevarat decat o singura femeie. Am invatat ca celelalte sunt doar atractii carnale. Dar cand ajung la momentul in care primesc sms in fiecare dimineata de la 4 femei frumoase care imi spun "Buna dimineata, te iubesc!" fara a fi interesate material sau din alte motive in afara de simturi, nu pot sa aleg, nu pot sa compar, nu pot sa ignor, nu pot sa refuz, nu pot sa nu recunosc ca ma simt bine cu fiecare dintre ele. In fond , ce e atat de rau in faptul ca sunt iubit? Ce e atat de rau ca le iubesc pe toate la fel de mult dar in mod diferit? Fara sa iau in calcul ce cred altii despre situatia asta, am momente cand ma gandesc daca forma de iubire multiplicata pe care o incerc este un pacat. Din punct de vedere religios nu are rost sa discutam pentru ca stiu raspunsul. Dar facand abstractie de ceea ce am fost invatati, de ceea ce ni se spune ca e bine si rau, incerc sa ma gandesc prefacandu-ma ca nu stiu nimic, nu am citit nimic, ca si cand as avea mintea resetata si "nealterata" de invataturile deprinse dealungul vietii. Iubirea are si valente negative? Poate fi iubirea rea? NU! Iubirea nu e rea indiferent de forma atata timp cat nu are nimeni de suferit. Rau este tot ce aduce suferinta si distrugere. E rau sa fii violent, sa inseli, sa furi, sa ucizi, sa invidiezi, sa urasti, etc, dar sa iubesti? Atata timp cat iubirea aduce mangaiere, alina, face viata mai frumoasa, este insotita de ganduri bune, nu cred ca poate fi considerata un pacat. Poate doar un tabu, un element destabilizator pentru convingerile religioase, sociale si administrative, dar nicidecum un pacat al constiintei. Pana la urma constiinta fiecaruia are un BIOS mental care face posibila instalarea sistemului de operare complex pe care il utilizam de-a lungul vietii si care contine comenzile de baza cu ajutorul carora putem deosebi binele de rau. Sunt convins ca felul meu de a gandi la acest moment ca fi considerat un "virus" pentru sistemele multora, dar cred ca raul este in alta parte. Iubirea e buna si frumoasa, e plina de afectiune, transforma oamenii din temelie si le da o forma divina. Nu stiu cate locuri sunt disponibile in inima mea pentru mai multe iubiri, dar cu siguranta o pot compara cu o parcare supraetajata din centrul orasului unde fiecare masina are un loc al ei, cu deosebirea ca odata ce o masina a parcat aici odata, locul ei nu va mai fi luat de nicio alta.

articol scris de:

http://sufletulluicezar.blogspot.com/

in absenta ta....simt un gol interior...

Sunt ca un copac gol fara tine

Fara frunze si radacini de-acum 
Abandonata asa 
Pentru a renaste trebuie sa fii aici 
Nu e ceva de care sa nu-ti aminteasca de noi 
In casa asta pierduta de-acum 
In timp ce zapada cade 
E aproape Craciunul si tu nu mai esti. 

Si-mi lipsesti iubirea mea 
Imi lipsesti ca si cand il caut pe Dumnezeu 
Si-n absenta ta 
Te-as vrea sa-ti spun ca 
Imi lipsesti iubirea mea 
Durerea e puternica, ca un lung adio 
Si absenta ta 
E un gol in mine. 

Pentru ca din noi a ramas sufletul 
Fiecare capitol, fiecare pagina 
Daca inchid ochii esti aici 
Si ma iei din brate din nou asa 
Si vad legatura dintre noi 
Legati pentru a nu ne dezlega niciodata 
In fiecare lacrima tu vei fi 
Pentru a nu te uita niciodata. 

Si-mi lipsesti iubirea mea 
Atat de mult incat mor si eu in fiecare zi 
Am nevoie de tine 
Sa te am aici sa-ti spun 
Imi lipsesti iubirea mea 
Durerea e rece ca un lung adio 
Si-n absenta ta 
Golul e in mine.

in absenta iubirii.....in absenta ta.....ajung sa ma indragostesc...dar de tine...

in lipsa ta.. eu ma indragostesc.. de tine, fara indoiala..

ma uimesc si eu cum pot ramane prinsa in joc.. prin micile sau marile istorii pe care le avem impreuna, prin haioasele franturi de ganduri trimise din cand in cand, prin micile sau marile nemultumiri impartasite si inlocuite cu impliniri, prin multasteptatul sms de noapte buna.. prin atatea si atatea siretlicuri cu care (ne) pacalim nesansa..

ma uimesc cum nu imi mai fuge mintea in alta parte, cum nu mai sunt distrasa de "interventii" din exterior.. desi pana acum era ceva perfect natural, care facea parte din sistem..

ma uimesc cum cu fiecare zice ce trece imi dau seama ca mi-am gasit poienita linistita de unde pot sorbi in tihna o gura de apa racoritoare stand tolanita la soare.

ma uimesc cum primul gand de dimineata [pe langa vechiul meu obicei de a'mi aluneca privirea pe corpul meu fraged, sub razele proaspete ale soarelui este "buna dimineata, iubitul meu!".. si cum pana spre sfarsitul zilei, sentimentul ce insoteste acest gand se amplifica pana ma duce la neputinta de a respira si de a'mi potoli golul/fluturii din stomac..

oricum, am ajuns la concluzia ca asta am un blestem care zace deasupra mea. nu o sa pot niciodata sa ma bucur pe deplin de iubirea pe care o merit si care mi se ofera. pentru ca am fost fiica risipitoare si nu am stiut sa ascult sfatul parintesc al tatalui care nu vroia sa isi mai vada fiica suferind, trebuie sa platesc scump. prin a'mi duce existenta in singuratate, in lipsa celor care ma iubesc, dar nu imi pot fi aproape intotdeauna. si poate ar trebui sa ma simt o invingatoare, dar departe de mine un astfel de sentiment.. mai ales cand zilele se incapataneaza sa fie al dracului de nesuferite.

si totusi, imi gasesc puterea in ceea ce stiu ca primesc daca am rabdare. exact ca un copil mic caruia i'a fost promisa bomboana si care trebuie sa se demonstreze vrednic de ea.

timpul trece.. istoriile se aduna.. si bombonicile la fel.. iar bombonica "zeita" va guverna curand deasupra mea.

patul de langa fereastra

Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartindaceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate oora pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptulsingurei ferestre din camera.

Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe

care o oferea unica fereastra.

Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre

sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar si despre locurile in care isi

petreceau vacantele. In fiecare dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat, ii

descria celuilalt ceea ce vedea afara.

Omul care nu putea privi pe fereastra ajunsese sa traiasca pentru ora aceea din zi cand i se

descria in amanuntime ce se intampla in afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata

substanta datorita acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc cu un minunat

lac. O multime de rate salbatice si lebede isi gasisera camin in acel lac iar copiii se jucau

lansand in apa barci in miniatura. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in

toate culorile curcubeului ce crestea din belsug in parc.Copaci seculari margineau aleile

iar pe cer se

profilau cladirile orasului ce se vedeau in departare.

Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese tot ce parcul ii

dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire inchizand ochii

si imaginandu-si toate scenele. Intr-o dupa-aminaza calduta omul de la fereastra povesti

despre parada care tocmai trecea prin parc.

Desi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa isi imagineze clovnii, carele

alegorice, caii impodobiti si masinile decorate de sarbatoare.

Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidios pe sansa

celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastra de a-i descrie in

detaliu ce se intampla afara, dar si-ar fi dorit sa fie el cel care putea admira privelistea.

Incepuse sa isi antipatizeze colegul de camera si, in cele din

urma, ajunsese sa-si doreasca cu disperare sa fie el asezat in locul aceluia.

Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la

fereastra murise linistit in somn. Cu tristete, cheama asistentii sa ia trupul neinsufletit.

Curand dupa aceea, bolnavul ce tanjea dupa patul de langa geam intreba daca nu poate fi

mutat in locul pe care si-l dorise atat.

Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil apoi il lasa singur. Incet si

cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca intr-un cot si sa incerce sa arunce

o prima privire afara. In sfarsit se putea bucura nemijlocit de privelistea de afara!

Se cazni sa se intoarca si privi pe fereastra. In locul parcului nu era decat un zid gol! Suna

infirmiera si o intreba: "Cum se face ca omul acela, colegul meu de camera, vedea un

parc si un lac si imi descria totul atat de fidel? Cum putea sa imi spuna despre frumusete

si dragoste cand, de fapt, el nu putea vedea decat un zid vechi din caramida?".

Sora ii raspunse surprinsa: "Vai! Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era orb? Nu putea

vedea nici macar zidul daramite altceva". Apoi adauga trista: "Poate voia doar sa te

incurajeze".

Ai auzit o poveste mai emotionanta decat asta? Ai simtit vreodata ceva asemanator

sentimentelor pe care aceasta povestire le invoca?

Daca traiesti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au altii si tu nu ai, cu siguranta vei rata

bucuria de a primi ceea ce altii incearca sa iti daruiasca. Asa ca e mai bine sa lupti pentru

ceea ce-ti doresti tu si sa nu mai tii cont de ceea ce zic cei din jur.

Ai simtit vreodata invidie crunta fata de o persoana careia ai fi vrut sa ii iei

locul? Ai fost vreodata dezamagit - poate ceva care ai crezut ca va fi minunat, s-a dovedit

ulterior a fi mult mai putin de atat?E timpul sa incepi sa te bucuri de bucuriile celorlati, sa fi parte din acea bucurie sau sa le apreciezi cu adevarat efortul pe care-l fac pentru a fi fericiti si sa le urmezi exemplu.Viata e fericita e cea in care lasi loc fericirii sa incolteasca, nu invidiei si urii. 

Greselile noastre...lacrimile sufletului de mai tarziu...

de Viata in ritmul inimii 

Ce sunt regretele de fapt?Sentimente de pareri de rau?

Cred ca toti avem regrete...de la copii mici la copii mari...caci uneori viata ne ofera incercari si, asa cum imi place mie sa spun,ne determina sa ne comportam in diferite feluri...uneori prea radical,prea dur si de condamnat...

Ne aflam ,uneori,pusi  in fata unor conjuncturi gresite in care uitam sa fim noi si atunci ne pierdem in greseli care ranesc si in urma carora ducem o povara grea a sufletului.

Intr-o situatie asemanatoare am fost pusa si eu acum ceva timp cand intr-un moment de ratacire ...obosita sa inteleg ceea ce nu era de inteles...mi-am pierdut calitatea de om si am jignit...ca un copil cred...

Caci tot ce imi doream era...sa imi spuna cineva...acel cineva...ceva care sa arate ca acolo,undeva exista o dovada care sa ateste ce spune...orice...care sa imi arate ca nu doar eu sunt cea care crede,care spera,care vrea sa iubeasca,doream sa mi se spuna ca putinul acela pe care eu il asteptam nu era prea multul pe care nu putea sa mi-l ofere...

In clipa in care am vazut ca exista fatade ,masti si alte vorbe mari spuse  doar pentru "a da bine"...am clacat...urat...si fara nicio scuza...

A fost singurul moment in care mi-a parut rau ca nu stiu sa jignesc...singurul moment in care...amuzant sau nu...am tipat plangand ca voi cauta jigniri pe google...doar sa am ce sa spun,ce sa tip,ca sa-mi transmit frustrarea,dezamagirea si suferinta de atunci...

Nici acum nu imi dau seama cum am trecut eu in decurs de cateva minute de la omul acela  calm si "nepatat" la omul acela isteric de "nesuportat"...

Nu stiu ce s-a intamplat in momentul acela cu omul din mine...cu bunatatea pe care o pastram in suflet dar stiu sigur cu cata durere rosteam printre lacrimi fiecare cuvant urat pe care il stiam...

Oamenii se schimba...si nu intotdeauna in bine...iar eu sunt om si se pare ca nu ma abat de la regula...

Pe parcursul anilor mi-am pastrat surasul si increderea ca pot schimba o particica din lume...prin gesturi frumoase,prin iubiri neconditionate,prin sinceritate,prin comportament si caracter de om bun...si in mare parte am reusit...

Pana in momentul acela in care nu am mai stiut sa respect...in primul rand pe mine si apoi persoana care a fost nevoita sa asculte tot "repertoriul" acela pueril...pana in momentul acela in care am uitat sa fiu om si sa intorc si obrazul celalalt...

Se pare ca fiecare avem o latura intunecata si depinde doar de noi cat de bine o putem controla...cat de bine o putem ascunde undeva adanc pentru a nu da nastere unei jungle a omenirii...

Regret ca nu pot fi o persoana mai buna...un om cu un comportament exemplar si cu parere de rau constat ca ,fara scuza, mi-am patat unul dintre principiile mele...acela de a fi om...si constat cum cu fiecare astfel de greseala ma mai instrainez cate putin...de mine...

AR

 

iti multumesc...ai aparut in viata mea.....

ai aparut in viata mea ca un inger,...

cand nu mai aveam speranta,
cand nu mai aveam ce sa cer
de la aceasta prea amara viata...
ai aparut in viata mea ca o raza de soare,
cand trupu-mi inghetat simtea cum moare,
cand inima-mi plangea,
cand sufletul imi suspina,
cand toata faptura ma durea...
tu,iubitul meu,mi-ai redat incredere,
ai alinat a mea durere,
ai ascultat trista mea poveste,
ce-a fost si nu mai este...
ai ascultat tot ce-aveam pe suflet,
ai ascultat a mea tacere....
si mi-ai schimbat al vietii portret.
ai alungat umbra din viata mea,
ai alungat tristetea,
ai alungat trista singuratate
ce mereu imi spunea,
ca in pace nu ma poate lasa,
ca ea e soarta mea,
si nu ma poate uita...
mi-ai facut sa zambesc,
sa simt ca traiesc,
sa uit de tot ce-a fost rau,
sa redevin eu,cea care am fost...
si sa simt ca am in viata rost,
mi-ai dat sansa sa iubesc
si sa fiu iubita...
iti multumesc ca in cale mi-ai aparut,
iti multumesc ca te-am cunoscut,
esti dorinta implinita,
vis de noapte devenit realitate...
esti inger pazitor,
dor nemuritor,
esti pretutindeni,
dar esti departe,
in inima si gand te port,
esti peste tot...
iubitul meu,din suflet te iubesc.
si fara tine nu pot sa mai traiesc!
te iubesc,te voi iubi,
pana cand precum o stea ma voi stinge
si infinitul il voi atinge!!!

     

un trecut ....o mare dragoste ....incercarea de a iubi din nou...eu mereu aceeasi...

CA TOTI OAMENI SI EU LA RANDUL MEU ,DESI AM DOAR 21 DE ANI ,AM TRECUT PRIN FIORUL PRIMEI MARI IUBIRI ADOLESCENTINE,O IUBIRE CARE PANA IN MOMENTUL DE FATA E SI UNICA....OARE DE CE ??????//O INTREBARE LA CARE NICI MACAR EU NU AM GASIT RASPUNS NICI IN MOMENTUL DE FATA......

SA FIE OARE PENTRU CA A FOST O "MICA AVENTURA"DE DOAR 3 ANI,CE A INCEPUT PE LA VARSTA DE 16 ANI??????????SA FIE OARE PENTRU CA A REUSIT SA FACA DIN MINE O FEMEIE LA INCEPUT DE VIATA ???????????CERT E CA AM TRECUT PESTE EL SI PESTE TOATE CELE INTAMPLATE ATUNCI....ERAM MICI COPII CAND AM PASIT AMNDOI PE ACEST DRUM,PE ACEASTA CARARE CE AM PARCURS-O DE-A LUNGUL CELOR 3 ANI,EU AVEAM 16 ANI SI EL 18ANI....

TIMPUL A TRECUT SI AMANDOI NE-AM MATURIZAT SI NE-AM DAT SEAMA CA NU NE POTRIVIM,ASA CA FIECARE A PLECAT PE DRUMUL LUI .FIE SINGUR SAU IN INCERCAREA DE A GASI O NOUA IUBIRE POATE MAI PROFUNDA SI MAI IMPLINITA....TOTODATA CU TRECEREA TIMPULUI AM INVATAT SI EU SA IL IERT PENTRU CELE  RELE PETRECUTE ATUNCI ...SI ASA AM AJUNS SA FIM DEFAPT PRIETENI,CHIAR DACA IN ULTIMA PERIOADA NU PREA MAI RELATIONAM ATAT DE MULT.....

DE-A LUNGUL CELOR 2 ANI CE AU MAI TRECUT IN LIPSA PRIMEI MELE IUBIRI AM MAI INCERCAT SA IUBESC ,BA CHIAR AM FOST IN STARE SA SFIDEZ FAMILIA SI PLEC PRINTE NECUNOSCUTI PENTRU O MICA IUBIRE IUBIRE INCEPUTA VIRTUAL ACU  JUMATATE DE AN SI CARE A DURAT DOAR 3 LUNI.... :((((((((( SI S-A DOVEDIT A FI DOAR O "FARSA DE IUBIRE" CE NU MI-A FACUT DECAT PROBLEME SI PE CARE NU STIU DACA O REGRET  SAU NU.....SA O REGRET POATE PENTRU FAPTUL CA M-A FACUT SA MA SIMT CA O INTRUSA IN VIATA  LUI SAU PENTRU CA INCERCA SA MA TINA SUB "JUGUL"LUI ASEMENEA UNEI MENAJERE,DOAR CA ERAM SI "mistress"  ATUNCI CAND DOMNUL DOREA......NU CA NU AS FI VRUT SI EU,DESI AU FOST DATI IN CARE A FOST MAI MULT DIN OBLIGATIE.....SA NU REGRET PENTRU CA PRIN INTERMEDIUL LUI AM CUNOSCUT OAMENI NOI SI O CIVILIZATIE NOUA SAU PENTRU CA ALATURI DE EL AM TRAIT O "AVENTURA DE VARA"...

TOT IN ACESTI 2 ANI AM INCERCAT SA AM O RELATIE DE DRAGOSTE CU CINEVA DE VARSTA  MEA, ERAM CA DOI COPII LA INCEPUT DE MATURITATE CE TRECEAU PRIN ULTIMUL AN DE LICEU SI CARE DIN TOAMNA PLECAU PE CARARI DIFERITE.....PE DRUMUL VIETII CU RESPONSABILITATI SI OBLIGATII,PE DRUMUL FORMARII UNUI VITOR SI AL UNEI CARIERE....EU LA CLUJ,IAR EL LA BRASOV.....STIU BINE CA DRUMUL MEU SE INTERSECTA CU AL LUI ATUNCI CAND MERGEAM IN SESIUNE,DAT FIIND FAPTUL CA EU INVAT LA DISTANTA,INSA ASA A FOST CEL MAI BINE SI NE-A FACUT PE AMANDOI FERICITI....

AM MAI INCERCAT SA FIU SI CU UN COLEG DE MUNCA PE VREMEA IN CARE LUCRAM LA CROCO,INSA S-A DOVEDIT A FI UN REAL ESEC CE MI-A AFECTAT FOARTE MULT MODUL DE DESFASURARE A ACTIVITATII MELE IN ACEA UNITATE.....DAR ACESTA A FOST MOTIVUL PENTRU CARE MI-AM DAT DEMISIA...CI PENRTU CA PENTRU MINE SCOALA E MAI IMPORTANTA DECAT ORICE LOC DE MUNCA......CU EL A FOST CALATORIE CE A TINUT DE-A LUNGUL SARBATORILOR DE IARNA.....

ACUM....DUPA TOATE ACESTE AVENTURI.,CALATORII SAU DRUMURI.....AM INCEPUT O ALTA RELATIE  CARE AS VREA SA FIE SERIOASA ,STABILA,SINCERA,SOLIDARA SI SINGURA PENTRU O LUNGA PERIOADA DE TIMP.....VREAU SA FIE PERSOANA CARE SA MA FACA SA MA INDRAGOSTESC DIN NOU....DESI E COLEG DE MUNCA CU MINE SI NE VEDEM APROAPE ZILNIC MAI BINE DE 8 ORE,DESI E MAI MARE DECAT MINE CU APROAPE 10 ANI,DESI TRECE IN MOMENTUL DE FATA PRINTR-O CRIZA EXISTENTIALISTA SI MA TINE LA DISTANTA CREZAND CA ASA E CEL MAI BINE, INSA MA POATE PIERDE PRIN STAREA ASTA A LUI DE INDIFERENTA SI LIPSA DE COMUNICARE.....AM INCEPUT SA TIN LA EL SI SA CRED CA TOTUL POATE DUCE DE-A LUNGUL TIMPULUI LA CEVA FRUMOS SI DE DURATA....TOT CE POT SA SPUN E CA ACEST LUCRU RAMANE DE VAZUT ODATA CU EVOLUTIA TIMPULUI.....

DUPA TOATE ACESTE INCERCARI  DE UN LUCRU SUNT SIGURA,E FAPTUL CA ASA AM INVATAT SA IERT SI SA GANDESC CA DESI FOSTELE RELATII NU AU AVUT UN FINAL PREA FERICIT,ACUM,IN MOMENTUL DE FATA ,CU TOTI EX AM O BUNA RELATIE DE AMICITIE ,BA CHIAR MA POT BAZA PE CA MA O MANA DE AJUTOR LA NEVOIE,BINE NU DE LA TOTI.....

PE UNUL L-AM NUMIT SINGURA MEA DRAGOSTE ,DAR NU POT ZICE CA PE CEILALTI NU I-AM IUBIT, CI DOAR CA A FOST UN ALT STIL SAU MOD DE A IUBI....FIECARE A AVUT CONTRIBUTIA LUI SI IMPORTANTA SA AL MOMENTUL CU PRICINA,FIECARE A FOST UNICAT IN VIATA MEA SI FIECARE E PASTRAT IN INIMA SI GANDUL MEU PENTRU CEEA CE AU FOST SI ASA CUM AU FOST....SI ASA CUM ESTE PERSOANA CU CARE SUNT IN MOMENTUL PREZENT SI CU CARE SPER SI VREAU SA FIU IN CONTINUARE....

ORICUM LE MULTUMESC PENTRU CA AU FOST DE ACORD SA FACA PARTE DIN VIATA MEA SI M-AU FACUT FERICITA SI IMPLINITA LA ACEL TIMP......VIATA MEA CONTINUA INSA AMINTIRILE MELE RAMAN SI VOR RAMANE CU MINE  SI IN MINE.....CU FIECARE SI PE FIECARE IN PARTE II APRECIEZ PENRTU CEEA CE AU FOST PENTRU MINE ,SUNT SI VOR FI PENTRU ALTCINEVA....

EU AM FOST ,SUNT SI VOI FI MEREU ACEEASI DESI TIMPUL TRECE SI VREMURILE SE SCHIMBA...POATE VOI FI MAI MATURA SI CU MAI MULTA EXPERIENTA DE VIATA,POATE VOI STI MAI BINE CU SA DEPASESC ANUMITE SITUATII SI SA REZOLV ANUMITE PROBLEME,POATE VOI FI O PERSOANA REALIZATA PROFESIONAL SI CU O CARIERA STRALUCITA SI PLINA DE SUCCES....MEREU POATE IN TOATE CELELALTE ,DAR UN LUCRU SIGUR RAMANE INTOTDEAUNA ,SI ANUME  CA EU SUNT EU.....SI NU MA VA SCHIMBA DECAT TIMPUL SI POATE PERSOANA CARE  PE VIITOR VA FI PARTENERUL MEU DE VIATA......

13 sfaturi pentru viata

1. Eu nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt eu cind sunt cu tine.
2. Nimeni nu merita lacrimile tale, si acela care le merita sigur nu te va face sa plingi.
3. Daca cineva nu te iubeste asa cum iti doresti, asta nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
4. Un adevarat prieten este cel care iti tine mina si iti atinge inima.
5. Cel mai rau fel in care simti absenta cuiva, este sa stai linga el si sa stii ca nu va fi nicidata al tau.
6. Nu inceta niciodata sa surizi, chiar si cind esti trist, pentru ca tu nu stii cine s-ar putea indragosti de surisul tau.
7. Poate ca ,pentru lume, tu esti numai o persoana, dar pentru anumite persoane tu esti toata lumea.
8. Nu pierde timpul cu cineva care nu este disponibil sa si-l petreaca pe al lui cu tine.
9. Poate ca D-zeu doreste ca tu sa cunosti multe persoane rele inainte de a cunoaste persoana cea buna, in scopul de a fi recunoscator cind, in sfirsit o vei cunoaste.
10. Nu plinge pentru ca ceva s-a terminat, ci suride pentru ca asta s-a intimplat.
11. Va exista tot timpul o persoana care sa te critice. dar continua sa ai incredere, fiind atent in cine vei putea avea incredere de doua ori.
12. Incearca sa devii o persoana mai buna si asigura-te ca stii cine esti tu, inainte de a cunoaste pe cineva si de a astepta ca el sa vada cine esti.
13. Nu alerga prea mult, lucrurile cele mai bune se intimpla atunci cind le astepti mai putin.

bucurie..regasire...zambet...

Le chanson de mon coeur

Imi vine sa urlu de fericire !
Sa te imbat cu fericirea mea
sau cu parfumul de flori de cais
Razi! Razi topaind intr-un picior
pentru ca cerul e albastru
si exista un infinit de stele
Zambeste pentru ca ochii mei sunt caprui
si fac cele mai bune clatite cu vanilie din lume.
Ti-ar placea sa visezi tot timpul frumos
si sa nu se termine niciodata vara?
Uite-te la nori, cred ca daca un ac de albina
i-ar intepa, din ei ar tasni fericire
Uita de tristete, priveste-ma razand si razi o data cu mine !
Hai sa alergam spre cer si sa intepam norii cu un ac de albina.

Gânduri rătăcite

Ne-am obişnuit să trăim în încăperi şi să nu vedem altceva decât ferestrele de lângă noi;

Şi pe măsura ce ne obişnuim, uităm soarele, uităm aerul, uităm amplitudinea…
…şi pentru că nu avem vedere, mai târziu ne obişnuim să nu privim afară.

Ne obişnuim să ne trezim speriaţi pentru că am întârziat,
…bem cafeaua pe fugă pentru că suntem în întârziere; fără a privi afară;
…citim ziarul în autobuz pentru că nu putem pierde timpul;
Mâncăm un sandwich pentru că nu avem timp să prânzim;
Plecăm de la servici seara;
Adormim în autobuz pentru că suntem obosiţi;
Cinăm repede şi apoi dormim fără să fi trăit ziua.

Ne obişnuim să gândim că persoanele apropiate nouă
…vor fi mereu acolo şi să credem că sunt bine,
…să aşteptam toata ziua şi în cele din urmă să auzim la telefon:
“Astăzi nu pot să merg… Rămâne de văzut când ne întâlnim… Ne întâlnim săptămana viitoare…”

Zâmbim oamenilor fără a primi un surâs înapoi. Suntem ignoraţi tocmai atunci când avem nevoie să fim văzuţi.
Dacă munca noastra e grea, ne consolăm gandindu-ne la sfârşitul de săptămână.
Iar la sfârşit de săptămână nu prea avem ce face,pentru că nu avem bani,
…mergem la culcare devreme şi gata,
…pentru că oricum suntem în urmă cu somnul.

“Moartea este atât de sigura de victoria ei, încât ne dă un avans de o viaţă întreagă”.

Timpul nu se poate prinde, şi cu atât mai puţin opri…
…existenţa noastra trece cu mare viteză, dar, atâta timp cât suntem în viaţă,
…avem ocazia de a ne schimba obiceiurile,de a avea o existenţă de mai bună calitate,
…de a profita şi a ne bucura de fiecare respiraţie, de fiecare bătaie de inimă.

Dumnezeu ne pune la dispoziţie toate elementele pentru a fi fericiţi, multumiţi şi recunoscători…
… pentru acest mare cadou care ne-a fost dat cu atâta dragoste. VIATA,

Viaţa nu trebuie economisită…

…trebuie trăită DIN PLIN…!