in lipsa ta.. eu ma indragostesc.. de tine, fara indoiala..
ma uimesc si eu cum pot ramane prinsa in joc.. prin micile sau marile istorii pe care le avem impreuna, prin haioasele franturi de ganduri trimise din cand in cand, prin micile sau marile nemultumiri impartasite si inlocuite cu impliniri, prin multasteptatul sms de noapte buna.. prin atatea si atatea siretlicuri cu care (ne) pacalim nesansa..
ma uimesc cum nu imi mai fuge mintea in alta parte, cum nu mai sunt distrasa de "interventii" din exterior.. desi pana acum era ceva perfect natural, care facea parte din sistem..
ma uimesc cum cu fiecare zice ce trece imi dau seama ca mi-am gasit poienita linistita de unde pot sorbi in tihna o gura de apa racoritoare stand tolanita la soare.
ma uimesc cum primul gand de dimineata [pe langa vechiul meu obicei de a'mi aluneca privirea pe corpul meu fraged, sub razele proaspete ale soarelui este "buna dimineata, iubitul meu!".. si cum pana spre sfarsitul zilei, sentimentul ce insoteste acest gand se amplifica pana ma duce la neputinta de a respira si de a'mi potoli golul/fluturii din stomac..
oricum, am ajuns la concluzia ca asta am un blestem care zace deasupra mea. nu o sa pot niciodata sa ma bucur pe deplin de iubirea pe care o merit si care mi se ofera. pentru ca am fost fiica risipitoare si nu am stiut sa ascult sfatul parintesc al tatalui care nu vroia sa isi mai vada fiica suferind, trebuie sa platesc scump. prin a'mi duce existenta in singuratate, in lipsa celor care ma iubesc, dar nu imi pot fi aproape intotdeauna. si poate ar trebui sa ma simt o invingatoare, dar departe de mine un astfel de sentiment.. mai ales cand zilele se incapataneaza sa fie al dracului de nesuferite.
si totusi, imi gasesc puterea in ceea ce stiu ca primesc daca am rabdare. exact ca un copil mic caruia i'a fost promisa bomboana si care trebuie sa se demonstreze vrednic de ea.
timpul trece.. istoriile se aduna.. si bombonicile la fel.. iar bombonica "zeita" va guverna curand deasupra mea.
No comments:
Post a Comment