De cand ma stiu in momentele in care sunt fericita sau in cele in care universul mi se prabuseste am nevoie de o imbratisare…
Acum as avea nevoie de imbratisarea ta...dar la fel ca ieri,ca azi si probabil ca si maine tu nu esti aici...
De ce nu esti aici?A...da,din motive ...multe si urate...
Imi propun zi de zi sa nu iti simt lipsa...sa imi fie dor mai putin...ca sa nu ma mai plang niciodata.
Zi de zi zambesc prostesc in fata unui “noi” din viitor si incerc sa ma multumesc cu ceva ce primesc de la tine chiar daca uneori este mult sub durerosul pe care toti il numim prea putin pentru o iubire care se doreste a fi prea mare.
Fara indoiala ar trebui sa ma bucur cu atat...sa imi fie dor cu masura...sa nu trec niciodata pragul dorului prin lacrimi ca sa nu simt gustul suferintei.
Fara indoiala asa ar trebui...dar mi e din ce in ce mai teama ca nu pot...caci pot stabili o masura in toate...mai putin in iubire...
No comments:
Post a Comment