Singuratatea

Când singurătatea dă de-a dreptul,eşti pierdut căci e ca o boală care vrea să se ia de tine şi dacă ea te vrea(poate o fi şi ea sătulă de propria esenţă),n-ai ce face…S-au întrebat mulţi cum arată,oare,acest monstruleţ.Dar ce nume i-au dat oamenii!Cum să-i spui Singurătate când biata de ea caută să-şi facă loc în viaţa oricui numai să nu se mai vadă …singură când s-o uita iar şi iar şi iar în oglindă?Îi place până şi ei să zică ,atunci când se priveşte în oglindă:,,iată,acest om e singur,adică el şi cu mine:adică eu –Singurătatea-sunt a lui”.Da,nimeni nu e singur nici când e singur căci Singurătatea e o consoartă ascunsă,tainică,şi te ascultă cu drag oricând ai ceva de spus şi nu e nimeni să-ţi dea atenţie…Aş putea crede că ea e mai sociabilă decât noi,oamenii. Dacă ar fi să descriu Singurătatea,aş zice că e o fiinţă mică şi tristă care nu-şi găseşte niciodată jumătatea şi asta pentru că nu a fost creată încă o …jumătate de ceva care să fie maaare şi veselă.Singurătatea,de vreme ce este o fiinţă tristă,nu poate sta alături de o fiinţă veselă care ar trebui să fie din cale-afară de veselă ca să nu fie contagiată de tristeţea Singurătăţii.Peste tot pe unde trece,Singurătatea seamănă pustiu şi negativism,aşa că…toţi fugim de ea.
Am văzut odată un bărbat care se îndrăgostise de Singurătate.Ura lumea cea plină de viaţă şi stătea retras în universul lui.Timpul trecea şi Singurătatea,care începea să-i promită o mulţime de lucruri,nu putea să se ţină de cuvânt…până când o plictiseală abia percepută se strecură în sufletul bietului om.Într-o seară,privind pe fereastră,a văzut lumea forfotind încolo şi încoace,tineri perechi înflorind împreună,copii zburdând în jurul lor…
-Iubito,se adresă el Singurătăţii,priveşte şi tu!Nu e minunată marea aceasta de viaţă şi veselie?Noi doi murim aici împreună.Mireasă n-am să te văd niciodată…
-Dintre noi doi doar tu vei muri,eu sunt nemuritoare.Iar mireasă nu vreau să mai fiu în veci.Nu ţi-am spus niciodat povestea mea?zise ea.
-Din câte ştiu eu,nu mi-ai zis-o dar nici nu sunt foarte curios să o aflu…
-Înţeleg că îţi sunt suficient de…stăpână,dragul meu,dar tot ţin să ţi-o spun.Demult,eram o fată gingaşă şi foarte frumoasă.Ca orice fată,m-am îndrăgostit şi eu de un tânăr care, însă,deşi mi-a promis că vom fi împreună pentru totdeauna,m-a părăsit chiar în faţa Altarului…De-atunci sunt atât de trista şi pustie şi caut să amăgesc pe oricine.Eu sunt doar o iluzie,nimeni nu mă poate vedea de atunci,dar totuşi stăpânesc atâtea inimi,nu crezi?
-Inimi naive,da,răspunse el sec.
-Lasă asta,zise din nou Singurătatea.Ce zici de povestea mea?

-Ce să zic?Eşti doar o iluzie,cum singură spui,iar pe mine n-o să mă mai amăgeşti.Chiar în acest moment te voi părăsi.Am nevoie de cineva plin de viaţă,care să-mi împărtăşească bucuria de a trăi.
Nu apucă tânărul să iasă înainte ca Singurătatea să-i răspundă:
-Când vei reveni,voi fi tot aici!
A trecut mult timp până când tânărul să-i mai adreseze un cuvânt Singurătăţii chiar dacă era mereu cu el în cameră în continuare.Între timp,el şi-a găsit o fată pe care a luat-o de soţie…Dar lucrurile nu mergeau aşa cum visase el,aşa că, adesea,el se mai retrăgea şi stătea mult,ore-n şir,pe gânduri.La un moment dat,se privi în oglindă:era îmbătranit şi arăta jalnic.Privind cu atenţie,văzu în spatele lui o umbră mică şi zise stins:
-Eşti mereu aici…
-Am aşteptat,răspunse umbra,ştiam că vei reveni.Sunt un monstru,ştiu,dar toţi au nevoie uneori şi de mine,Singurătatea,iar asta mă bucură.Acestea sunt clipele mele de fericire,când sunt de folos.
-Toate au un rost aşadar…
-Iar ce e prea mult strică.Nu spuneai că vrei să te bucuri de viaţă?Du-te să o înveseleşti pe soţia ta.Şi ea suferă acum din cauza mea!
-Dragă,îmi cer scuze,îmi făcusem cele mai rele păreri despre tine,dar văd că ai şi tu…inimă?
-Să mai treci pe la mine!Nu prea des,dar să ştii că uneori sunt şi eu un sfetnic bun…Chiar dacă nu am…inima,ca voi…

Singuratatea e sinceritate

Singuratatea e sinceritate

E greu sa stai de vorba cu tine...

Ceva inexplicabil te indeamna sa fugi.

In definitiv cum poti sa-ti raspunzi propriilor acuze... te ridici si pleci, dai cu pumnul in masa, te strangi de gat?

Nu, nimic din toate astea. Mai degraba ajungi sa rostesti jumatati de adevar, apoi astepti sa vezi daca e loc de mai mult.

Te simti ca un hot surprins cu spatele lipit de ultimele scanduri de gard, gata sa dea coltul, eliberat. Apoi se aude o voce careia trebuie sa-i raspunzi.

Te-ai prins. Si nu mai zici nimic. Ti-ai aruncat tie un adevar gol golut sub forma de intrebare. Tocmai cand reuseai sa pleci.

Dai din colt in colt si cauti o salvare in ceva de pe afara. Orice. Poate chiar si o rugaciune. Caci daca apelezi la Dumnezeu fie si pentru cateva momente, uiti de tine. Uiti ca iti esti dator cu raspunsuri, uiti sa faci pace cu tine si-l iei martor pe Dumnezeu intr-un razboi inutil.

Singuratatea nu e un sentiment si nici o stare. E o camera in care intri si iesi cand cauti adevarul din tine. Singuratatea e o camera in care se afla sinceritatea. Greu de suportat, sinceritatea devine o sauna groaznica si te alunga ca pe un neinitiat.

Unii se obisnuiesc. Altii intra si ies ratacind bezmetici. Cei mai multi nu-si pun problema...

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, 
nu se va mai repeta niciodata.
Nimeni pe drum
Nimeni acum
Nimeni pe strada 
Sa vada ce simt acum
nimeni pe drum

Sunt singur si pe drum
Nu e nimeni sa poata-ntelege
Ce e-n inima mea,
Nici eu nu mai stiu ce e cu mine
Sa te pierd, sa te iert, sa te uit
Sa te chem inapoi dar stiu
E mult prea tarziu...

Refren:
Nu e nimeni pe drum
Nu e nimeni acum
Nu e nimeni pe strada 
Sa vada ce simt acum
Nu e nimeni pe drum
Nu e nimeni acum
Nu e nimeni pe strada 
Sa vada ce simt acum

Nimeni pe drum
Nimeni acum
Nimeni pe strada 
Sa vada ce simt acum
nimeni pe drum

Sunt singur si pe drum
Nu e nimeni sa poata-ntelege
Ce e-n inima mea,
Nici eu nu mai stiu ce e cu mine
Sa te pierd, sa te iert, sa te uit
Sa te chem inapoi dar stiu
E mult prea tarziu...

Fara tine sufletul meu e pustiu
N-am curajul sa mai zambesc
Si mi-e teama 
Stiu ca nu voi putea uita
Cat de mult te iubesc

Refren...

Nimeni pe drum
Nimeni acum
Nimeni pe strada
Sa vada ce simt acum

Refren...
nimeni pe drum...

valoarea unui zambet......

merry christmas!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

O MASA PENTRU DOI

"O masa pentru doi!" se auzi spunand fara sa stea prea mult pe ganduri. 

De ce doi? Doar era singur. Ciudat cum uneori gandurile ti-o iau inainte si se trasforma in cuvinte fara sa-ti dai seama. Chelnerul l-a privit fara sa clipeasca si i-a facut semn sa-l urmeze. Oare ce o sa creada cand o sa vada ca de fapt e singur si ca nu asteapta pe nimeni? O sa-i zambeasca malitios sau o sa-l priveasca cu mila? Prefera prima varianta. E mai usor sa suporti rautatea celor din jur decat mila lor.

Se aseza pe scaun nu inainte de a sovai putin. Sa-i spuna ca de fapt nu asteapta pe nimeni? Si sa ceara ce? O masa pentru o singura persoana? Ce restaurant are asa ceva? Cine vine sa manance singur? El si multi altii ca el. Isi punea prea multe intrebari, ca de obicei, si uita sa se bucure de clipa aceea de liniste. Dar oare ce mai insemna pentru el liniste? In jurul lui era aproape de fiecare data pustiu. Nu avea cine sa-si rasfranga ecoul vocii in jurul lui. Dar era o liniste ciudata. O liniste care ii suna in ureche mai tare decat tot zgomotul din jur. Era mai mult zgomot cand manca singur acasa decat aici, in mijlocul a catorva zeci de necunoscuti care luau pranzul. Cei mai multi vorbeau in soapta privind din cand in cand ingrijorati in jur. Altii insa radeau si vorbeau cu nepasare. Si ce daca erau auziti? De ce si-ar ascunde fericirea?

Zgomotul tacamurilor lovite de varfurii, al scaunelor miscate pe pardoseala rece, pasii apasati al chelnerului, toate creau o liniste aparte. Doar scaunul gol din fata lui pastra ceva din linistea aceea zgomotoasa de acasa. 

"Doua cafele va rog!" din nou se auzi vorbind fara sa gandeasca. Parca cuvintele lui au prins viata si se rostogolesc singure printre buze. De ce a spus doua? Nu astepta pe nimeni. Nu avea cine sa ocupe locul gol si nici cine sa bea cafeaua.

Se simtea posedat de o forta mult mai puternica decat vointa lui, o alta fiinta tipa din interior, o fiinta care se saturase sa fie singura. Dar fiorul acela dureros ce ii strapunse inima o reduse la tacere. Ii era mai bine cand isi alunga toate aceste ganduri. Ganduri care il chinuisera atata timp. O sa caute o punte de echilibru intre aceste doua linisti si apoi o sa vada. Deocamdata are doua cafele de savurat. Una cu zahar si lapte, alta amara.

inca o incercare in a iubi ....dar fara nici un rezultat.....

A TRECUT CEVA TIMP DE CAND NU AM MAI SCRIS CE VREAU DE LA MINE,DE LA VIATA SI CE S-A MAI PETRECUT IN LUMEA MEA...
CU CEVA SAPTAMANI IN URMA SCRIAM K  INCERC SA IUBESC DIN NOU SI K SUNT FERICITA ALATURI DE PERSOANA RESPECTIVA...EI BINE ERAM FERICITA,DEOARECE TOTUL S-A TERMINAT INTR-UN MOD ABSURD SI DE NEINTELES.....M-A INSELAT SI A MAI AVUT SI TUPEUL SA ZICA K EU II SUNT SI II POT FI TOT(SORA,MAMA,IUBITA,AMANTA,PRIETENA,CONFIDENTA),INSA DEPINDE DE MINE SI DE CEA CE ALEG EU.....AM ALES SA II DAU O A DOUA SANSA,INSA EL S-A RETRAS IN LUMEA LUI... A PREFERAT SA RAMANA SINGUR DE SARBATORI...SAU MAI BINE ZIS CU CEALALTA ,CARE PE DEASUPRA MAI ARE SI OBLIGATII FATA DE ALTCINEVA.....DE CAT SA FIE CU O PERSOANA LIBERA,TANARA SI FARA OBLIGATII......
TIN MULT LA EL SI NU CRED K VOI REUSI SA TREC USOR PESTE TOATE ASTEA......INSA CRED K INDIFERENTA E CEL MAI BUN LUCRU SI CEL MAI SANATOS......ACU MA CAUTA SI INTREABA DE MN IN DISPERARE,DE PARK L-AR INTERESA PREA MULT PERSOANA MEA SI AS INSEMNA CV PENTRU EL......ASA K "LIFE GOES ON"....CU EL SAU FARA EL,ORI CU ALTCINEVA SAU SINGURA.....

sa nu intrebi...

"Sa nu ma intrebi iubitul meu,
In lipsa ta daca mi-e greu,
Sa nu ma-ntrebi daca iubesc,
Sa nu ma-ntrebi daca traiesc,
Sa nu ma-ntrebi daca mi-e dor,
Sa nu ma-ntrebi de vreau sa mor,
Sa nu ma-ntrebi daca mai pling,
Sa nu ma-ntrebi ce am in gand,
Sa nu ma-ntrebi ce-i frumusetea,
Si suferinta si tristetea;
Sa nu ma-ntrebi ce-i fericirea,
Nici daca am cunoscut iubirea,
Sa nu ma-ntrebi daca zambesc
In jur de pot sa mai privesc,
Sa nu ma-ntrebi daca ma doare,
Nici daca vad pe cer ca-i soare,
Fara sa-ntrebi am sa-ti raspund,
Frumosul meu cu suflet bland,
La orce-ai vrut sau vrei sa sti,
Raspunsuri,inger vei primi,
In lipsa ta mi-e greu iubire,
Iubesc,traiesc an amintire,
De chipul tau imi este dor,
Eu fara tine vreau sa....mor,
In noapte lacrima-mi ascund,
De dragul tau iubire pling,
Cu tine-n gand adorm cu greu,
In vis apari mereu mereu,
Cei frumusetea? chipul tau,
Cei suferinta? dorul meu,
Cei tristetea? viata mea,
De-ar fi s-o pierd nu mi-ar pasa,
Ca am putut sa te cunosc,
Sa te ating suflet frumos,
Si am putut sa-ti simt iubirea,
Si am aflat ce-i fericirea,
Daca zimbesc o fac prin lacrimi,
Daca privesc nu-s ochii mei,
Ca nu mai am lumina inger,
De cand te-ai departat de ei,
Nu stiu, nu vad daca e soare,
Nimic acum nu are rost,
Secunda fara tine doare,
A fost frumos, frumos...... a fost!

am invatat

"Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca 

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte 

 

 

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit."

just in love.....in love with U...

Te-am cunoscut in zi de toamna 
Cand totul m-i se parea pustiu 
Si m-am indragostit de tine 
Fara sa vreau,fara sa stiu. 
Te aseman unui soare
Ce pluteste lin pe cer
Iar eu fiind intinsa mare
O singura raza-ti cer;
O raza plina de iubire
O vorba dulce si un sarut
Sa pastrez ca amintire
Tot ce-am trait sau am avut.
Iubirea noastra-i vantul
Ce adie oftand
Iar de ar fi sa nu mai bata
As mai avea un gand;
Sa fi tu fericit
Cu sau fara amintirea mea
Si eu...Oriunde as fi
Sa-ti pazesc dragostea! 

Esti steaua ce ma lumineaza in fiecare
noapte cu lumina poleita de argint,
esti cea mai firava si mai sclipitoare
raza de soare ce ma trezeste in fiecare dimineata.
esti roua de pe frunzele florilor trandafirii
ce-mi saruta si-mi mangaie obrazul,
esti floarea ce infloreste in inima mea.
esti stropul de ploaie ce ma trezeste din
visul meu adanc si placut precum zambetul tau.
esti spuma valurilor vietii ce se spulbera
in iknaltimea vazduhului albastru
ce cuprinde cu intensitatea sa aripa franta
a unui suflet fugit din lumea inlantuita a tristetii.
esti un vis hoinar ratacit in mintea mea,
esti roua diminetilor tarzii incendiate de soare.
esti frunza pe care o tin intre degete,
esti raza de soare ce-mi maingaie privirile.
esti ultima silaba pe care o rostesc inainte de a te visa.
TE IUBESC!!! 

Asa cum soarele apune
Dupa munti cei stancosi
Asa viatza mea apune
Dupa ochi tai frumnosi

O lebada pluteste
Pe malurile mari
O inima ma roaga
Sa nu te dau uitarii

Marea e o bark
Omul un pilot
Cine nu iubeste
E un idiot

DE IUBESTHI PE CINEVA
SI TE DOARE INIMA
DU-TE REPEDE SI IA
VITAMINA DRAGOSTEA

Imi pik o lacrima din ochi
Si nu stiu cei cu mn
Doar atat pot sa iti spun
Mie dor de tn

NU tiam scris in zi cu soare
Sa citesti cu nerabdare
CI tiam scris in zi cu nor
Sa citesti cu mai mult dor

Trandafirul infloreste
Cine scrie te iubeste
Tot asa si cititorul
SA iubesca scriitoarul 

un cuvant....o vorba ..o fraza..o jignire in plus poate fi.....

am avut zile mai bune si mai rele...cert e k azi a fost o zi minunata pana in momentul in care un cuvant,un simplu apelativ rostit a jignit persoana la care tin enorm de mult si care a adus in viata mea bucurie dupa un timp indelungat.....ciudat,dar adevarul e k m-am simtit eu mai prost dupa ce am realizat faptul in sine....mi-am dat seama k si un simplu cuvant e mai dureros de o mie de ori decat o simpla fapta, k o vorba e mai sangeroasa si raneste mai mult decat o actiune.....

desi uneori e mai usor sa arunci cu cuvintele decat sa faci ceva gresit , tre sa nu uiti k acestea ajung direct in suflet si il fac sa planga ......as fi vrut k totul sa fie perfect si sa nu ranesc pe nimeni,as fi vrut sa gandesc de end-spe mii de ori inainte de a vorbi si a rosti ceva.....

chiar daca a trecut doar o luna simt k EL e persoana care ma poate ajuta si sprijini moral si sentimental mai departe......cert e k ne vedem zilnic la serviciu si petrecem weekend-urile mai deseori impreuna,dar in momentele in care nu e langa mine ii simt lipsa si ii duc dorul....i-am zis deseori k tin foarte mult la el si imi e extrem de drag,ba chiar as vrea sa construim un lucru frumos impreuna.....exista si teama k poate nu sunt ceea ce crede el k sunt..k ma va considera o copila imatura si rasfatata,ce nu stie ce vrea sa faca  cu viata ei ,k va exista complexul diferentei de varsta desi in momentul de fata nu se simte.....

trecand peste astea momentan sper k acel cuvant rostit astazi de fata cu alte persoane sa nu il aduca la concluzia k sunt doar un copil si k asa voi face mereu.pentru k nu e adevarat....deasemenea e adevarat k ma astept k si EL sa aiba momentele lui de neatentie si poate voi fi in aceasi ipostaza,tot ce pot spera e k totul sa fie bine la momentul respectiv.....

e greu sa incepi o alta etapa a vietii dupa un esec sau dupa o situatie mai critica a acesteia,insa mereu cred k tre sa stii cum sa iti alegi cuvintele si caile in care infrunti realitatea,fara a jigni sau rani prea mult pe cei din jur..e greu sa ajungi sa iubesti din nou si sa iti deschizi  sufletul fata de cineva,insa tre sa incerci deoarece singuratatea nu duce la nimc constructiv....e greu orice in viata asta "curva",insa tre sa incerci  k sa ajungi undeva, la un final cu "happy end"......aceste lucruri incerc si eu, insa mai am si caderi sau momente de egoism...ranesc sau ma ranesc prin cuvinte,vorbe,fraze si rareori fapte sperand k voi castiga ceva,cand defapt pierd poate pe cineva drag sau o micuta parte din mine......

stau deseori si reflectez la ceea ce am vorbi sau facut in anumite zile si incep sa imi dau seama unde am gresit......imi recunosc de fel greselile si incerc sa ma revansez sau sa indrept situatia daca se poate......asa a fost si ziua de azi si vreau sa nu fiu luata de EL  si de ceilalti k fiind imatura si puerila....tot ce vreau e sa ma cunoasca asa cum sunt eu defapt, cu defecte si calitati,bune si rele....si...deasemenea sa imi permita sa il cunosc asa cum e, fara constrangeri si ascunzisuri........vreau sa ne bucuram de ceea ce e intre noi fara menajamente si retineri.....VREAU SA FIM NOI INSINE,chiar daca  mai gresim prin vorbe sau fapte,dar suntem oameni si nu suntem PERFECTI.....

k-booom...azi esti aici si maine esti intr-o stea.....azi esti un star de cinema si maine esti un inger ce vegheaza pe altii....

viata o fii ea buna sau rea....cu bucurii si tristeti...cu probleme si rezolvari.......grea sau usoara...cert e k ea trebuie traita asa cum e...nu cred k merita sa recurgi la un gest necugetat si sa renunuti la ea...nu o sa mai ai timp k sa iti para rau mai tarziu,deoarece esti doar un suflu in vant pe care cei ce au fost in jurul tau il plang si il jelesc cu o durere imensa in suflete.....
cu totii vrem sa ajungem ceva in viata,dar adevarul e k dak nu stii cum sa treci peste problemele si dificultatile vieti de adolescent si renunti la primul impas crezand k nu mai merita sa traiesti,te inseli amarnic!!!!!!!si eu fost deseori cu gandul k nu mai vreau ,gata ,m-am saturat,de ce mai traiesc sau de de ce naiba m-am nascut pe acest pamant?????/ce rost am eu in viata asta a ":monstrilor"?????????
poate pentru k uneori vroiam sa am mai mult,sa fac mai multi bani k mai tarziu sa nu mai trebuiasca sa muncesc k prostu"...poate k invidia pe alte persoane au ceea ce nu am ma facea sa cred k sunt degeaba pe aceasta planeta....as fi vrut uneori sa fac K-BOOM si totul sa dispara,sa uit de griji,de probleme si de disperare.....sa plec undeva sau sa dispar cat ai pocni din degete fara nimeni si nimic......au existat si deceptii in dragoste si rateuri ,insa nu am recurs la acel gest ce credem k ne usureaza viata....SINUCIDEREA........uitand k cei ce raman in urma noastra sufera extrem de mult.....MOARTEA  e finalul ,capatul,sfarsitul unui sir lung sau scurt care nu ar trebui sa il decidem noi cand sa se termine.......
am si eu idealuri si teluri care vreau sa le ating si sa le duc la bun sfarsit,am  si eu vise care as da orice sa le indeplinesc......am fost deseori aproape sa renunt la ele,adik la jumatatea drumului de a pune capat la tot si la toate.....insa nu se merita...mai bine urlu si tip...ma zbat si razbesc mai usor sau mai greu... decat sa renunt ajungand sa nu mai am timp cand sa imi para rau....
TIPA...URLA.....PLANGI...CERE AJUTOR....DAR NU RENUNTA LA VIATA LA PRIMUL IMPAS!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!VIATA MERITA TRAITA ASA CUM NE-O FACEM SI CUM NE ESTE DATA!!!!!!!!!!!!

iubirea poate fi un pacat????????????

M-am intrebat de multe ori daca pot iubi mai multe femei in acelasi timp. Acum am motive sa ma gandesc la asta si sa vad lucrurile cu alti ochi. Pot fi cu mai multe femei in acelasi timp, femei cu care intru in rezonanta sub o forma sau alta. Dar ce e ciudat, oricat de impersonala am conveni ca va fi relatia, oricat de "rece", dupa un timp sfarsesc printr-o implicare sentimentala. Iar cand se intampla asta cu mai multe femei in acelasi timp ajung la concluzia ca sunt ciudat. Am invatat ca nu poti iubi cu adevarat decat o singura femeie. Am invatat ca celelalte sunt doar atractii carnale. Dar cand ajung la momentul in care primesc sms in fiecare dimineata de la 4 femei frumoase care imi spun "Buna dimineata, te iubesc!" fara a fi interesate material sau din alte motive in afara de simturi, nu pot sa aleg, nu pot sa compar, nu pot sa ignor, nu pot sa refuz, nu pot sa nu recunosc ca ma simt bine cu fiecare dintre ele. In fond , ce e atat de rau in faptul ca sunt iubit? Ce e atat de rau ca le iubesc pe toate la fel de mult dar in mod diferit? Fara sa iau in calcul ce cred altii despre situatia asta, am momente cand ma gandesc daca forma de iubire multiplicata pe care o incerc este un pacat. Din punct de vedere religios nu are rost sa discutam pentru ca stiu raspunsul. Dar facand abstractie de ceea ce am fost invatati, de ceea ce ni se spune ca e bine si rau, incerc sa ma gandesc prefacandu-ma ca nu stiu nimic, nu am citit nimic, ca si cand as avea mintea resetata si "nealterata" de invataturile deprinse dealungul vietii. Iubirea are si valente negative? Poate fi iubirea rea? NU! Iubirea nu e rea indiferent de forma atata timp cat nu are nimeni de suferit. Rau este tot ce aduce suferinta si distrugere. E rau sa fii violent, sa inseli, sa furi, sa ucizi, sa invidiezi, sa urasti, etc, dar sa iubesti? Atata timp cat iubirea aduce mangaiere, alina, face viata mai frumoasa, este insotita de ganduri bune, nu cred ca poate fi considerata un pacat. Poate doar un tabu, un element destabilizator pentru convingerile religioase, sociale si administrative, dar nicidecum un pacat al constiintei. Pana la urma constiinta fiecaruia are un BIOS mental care face posibila instalarea sistemului de operare complex pe care il utilizam de-a lungul vietii si care contine comenzile de baza cu ajutorul carora putem deosebi binele de rau. Sunt convins ca felul meu de a gandi la acest moment ca fi considerat un "virus" pentru sistemele multora, dar cred ca raul este in alta parte. Iubirea e buna si frumoasa, e plina de afectiune, transforma oamenii din temelie si le da o forma divina. Nu stiu cate locuri sunt disponibile in inima mea pentru mai multe iubiri, dar cu siguranta o pot compara cu o parcare supraetajata din centrul orasului unde fiecare masina are un loc al ei, cu deosebirea ca odata ce o masina a parcat aici odata, locul ei nu va mai fi luat de nicio alta.

articol scris de:

http://sufletulluicezar.blogspot.com/

in absenta ta....simt un gol interior...

Sunt ca un copac gol fara tine

Fara frunze si radacini de-acum 
Abandonata asa 
Pentru a renaste trebuie sa fii aici 
Nu e ceva de care sa nu-ti aminteasca de noi 
In casa asta pierduta de-acum 
In timp ce zapada cade 
E aproape Craciunul si tu nu mai esti. 

Si-mi lipsesti iubirea mea 
Imi lipsesti ca si cand il caut pe Dumnezeu 
Si-n absenta ta 
Te-as vrea sa-ti spun ca 
Imi lipsesti iubirea mea 
Durerea e puternica, ca un lung adio 
Si absenta ta 
E un gol in mine. 

Pentru ca din noi a ramas sufletul 
Fiecare capitol, fiecare pagina 
Daca inchid ochii esti aici 
Si ma iei din brate din nou asa 
Si vad legatura dintre noi 
Legati pentru a nu ne dezlega niciodata 
In fiecare lacrima tu vei fi 
Pentru a nu te uita niciodata. 

Si-mi lipsesti iubirea mea 
Atat de mult incat mor si eu in fiecare zi 
Am nevoie de tine 
Sa te am aici sa-ti spun 
Imi lipsesti iubirea mea 
Durerea e rece ca un lung adio 
Si-n absenta ta 
Golul e in mine.

in absenta iubirii.....in absenta ta.....ajung sa ma indragostesc...dar de tine...

in lipsa ta.. eu ma indragostesc.. de tine, fara indoiala..

ma uimesc si eu cum pot ramane prinsa in joc.. prin micile sau marile istorii pe care le avem impreuna, prin haioasele franturi de ganduri trimise din cand in cand, prin micile sau marile nemultumiri impartasite si inlocuite cu impliniri, prin multasteptatul sms de noapte buna.. prin atatea si atatea siretlicuri cu care (ne) pacalim nesansa..

ma uimesc cum nu imi mai fuge mintea in alta parte, cum nu mai sunt distrasa de "interventii" din exterior.. desi pana acum era ceva perfect natural, care facea parte din sistem..

ma uimesc cum cu fiecare zice ce trece imi dau seama ca mi-am gasit poienita linistita de unde pot sorbi in tihna o gura de apa racoritoare stand tolanita la soare.

ma uimesc cum primul gand de dimineata [pe langa vechiul meu obicei de a'mi aluneca privirea pe corpul meu fraged, sub razele proaspete ale soarelui este "buna dimineata, iubitul meu!".. si cum pana spre sfarsitul zilei, sentimentul ce insoteste acest gand se amplifica pana ma duce la neputinta de a respira si de a'mi potoli golul/fluturii din stomac..

oricum, am ajuns la concluzia ca asta am un blestem care zace deasupra mea. nu o sa pot niciodata sa ma bucur pe deplin de iubirea pe care o merit si care mi se ofera. pentru ca am fost fiica risipitoare si nu am stiut sa ascult sfatul parintesc al tatalui care nu vroia sa isi mai vada fiica suferind, trebuie sa platesc scump. prin a'mi duce existenta in singuratate, in lipsa celor care ma iubesc, dar nu imi pot fi aproape intotdeauna. si poate ar trebui sa ma simt o invingatoare, dar departe de mine un astfel de sentiment.. mai ales cand zilele se incapataneaza sa fie al dracului de nesuferite.

si totusi, imi gasesc puterea in ceea ce stiu ca primesc daca am rabdare. exact ca un copil mic caruia i'a fost promisa bomboana si care trebuie sa se demonstreze vrednic de ea.

timpul trece.. istoriile se aduna.. si bombonicile la fel.. iar bombonica "zeita" va guverna curand deasupra mea.

patul de langa fereastra

Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartindaceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate oora pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptulsingurei ferestre din camera.

Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe

care o oferea unica fereastra.

Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre

sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar si despre locurile in care isi

petreceau vacantele. In fiecare dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat, ii

descria celuilalt ceea ce vedea afara.

Omul care nu putea privi pe fereastra ajunsese sa traiasca pentru ora aceea din zi cand i se

descria in amanuntime ce se intampla in afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata

substanta datorita acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc cu un minunat

lac. O multime de rate salbatice si lebede isi gasisera camin in acel lac iar copiii se jucau

lansand in apa barci in miniatura. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in

toate culorile curcubeului ce crestea din belsug in parc.Copaci seculari margineau aleile

iar pe cer se

profilau cladirile orasului ce se vedeau in departare.

Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese tot ce parcul ii

dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire inchizand ochii

si imaginandu-si toate scenele. Intr-o dupa-aminaza calduta omul de la fereastra povesti

despre parada care tocmai trecea prin parc.

Desi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa isi imagineze clovnii, carele

alegorice, caii impodobiti si masinile decorate de sarbatoare.

Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidios pe sansa

celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastra de a-i descrie in

detaliu ce se intampla afara, dar si-ar fi dorit sa fie el cel care putea admira privelistea.

Incepuse sa isi antipatizeze colegul de camera si, in cele din

urma, ajunsese sa-si doreasca cu disperare sa fie el asezat in locul aceluia.

Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la

fereastra murise linistit in somn. Cu tristete, cheama asistentii sa ia trupul neinsufletit.

Curand dupa aceea, bolnavul ce tanjea dupa patul de langa geam intreba daca nu poate fi

mutat in locul pe care si-l dorise atat.

Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil apoi il lasa singur. Incet si

cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca intr-un cot si sa incerce sa arunce

o prima privire afara. In sfarsit se putea bucura nemijlocit de privelistea de afara!

Se cazni sa se intoarca si privi pe fereastra. In locul parcului nu era decat un zid gol! Suna

infirmiera si o intreba: "Cum se face ca omul acela, colegul meu de camera, vedea un

parc si un lac si imi descria totul atat de fidel? Cum putea sa imi spuna despre frumusete

si dragoste cand, de fapt, el nu putea vedea decat un zid vechi din caramida?".

Sora ii raspunse surprinsa: "Vai! Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era orb? Nu putea

vedea nici macar zidul daramite altceva". Apoi adauga trista: "Poate voia doar sa te

incurajeze".

Ai auzit o poveste mai emotionanta decat asta? Ai simtit vreodata ceva asemanator

sentimentelor pe care aceasta povestire le invoca?

Daca traiesti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au altii si tu nu ai, cu siguranta vei rata

bucuria de a primi ceea ce altii incearca sa iti daruiasca. Asa ca e mai bine sa lupti pentru

ceea ce-ti doresti tu si sa nu mai tii cont de ceea ce zic cei din jur.

Ai simtit vreodata invidie crunta fata de o persoana careia ai fi vrut sa ii iei

locul? Ai fost vreodata dezamagit - poate ceva care ai crezut ca va fi minunat, s-a dovedit

ulterior a fi mult mai putin de atat?E timpul sa incepi sa te bucuri de bucuriile celorlati, sa fi parte din acea bucurie sau sa le apreciezi cu adevarat efortul pe care-l fac pentru a fi fericiti si sa le urmezi exemplu.Viata e fericita e cea in care lasi loc fericirii sa incolteasca, nu invidiei si urii.