Sunday, 1 September 2013
Monday, 3 December 2012
” Nu suntem niciodata nici atat de fericiri, nici atat de nefericiti pe cat ne imaginam.” ( La Rochefoucauld) In ziua de astazi, cand mergi undeva, fie pe strada, or cafenea or chiar in autobuz e imposibil sa nu auzi pe cineva zicand: "cat de grea e viata", or cat de greu este sa reusesti in viata, mai ales in tara noastra... Dar oare ne luam un ragaz sa ne gandim la lucrurile care ni s-au implit in viata, nu petrecem oare prea mult timp gandindu-ne la tot ce am fi vrut sa ni se implineasca si nu s-a implinit. Astazi, mi-am luat un ragaz si am zambit multumit, astazi am zambit ca e soare afara, ca am prieteni desi nu sunt toti in acelas oras, or in aceasi tara, am zambit ca pot veni acasa si cineva ma asteapta. Am zambit ca pot gasi fericire in faptul ca a fost soare afara si ca am putut sa mai profit de ultimele raze de caldura, desi a fost pentru o clipa de mers... Am zambit pentru ca mi-am putut bea cafeaua si reflecta la cat de frumoasa e viata chiar si asa cum e ea. Daca viata e grea nu o face sa fie mai urata, o face sa fie mai plina de provocari, mai palpitanta, lucrurile simple nu au fost oricum niciodata prea frumoase.
ganduri frumoase care nu mai sunt valabile de mult pentru mine.....acum am doar intrebari dar nu si raspunsuri....:(((((
timp.... asteptare... disperare.....durere...confuzie...
a trecut ceva timp decand nu am mai scris ceva ....decand nu m-am mai confesat mie insami....imi e greu si simt un GOL imens ...parca e o prapastie in sufletul meu care doare pe zi ce trece tot mai mult.....m-am saturat sa fiu judecata fara sa judec sau fara sa fac ceva ce chiar ar avea importanta...de aici vin enorm de multe intrebari fara raspuns insa.....
uneori stau si ma gandesc oare chiar iubesc persoana cu care sunt sau ea la randul ei ma iubeste?!?!?!?!?!?sa fie oare doar obisnuinta sau doar nevoia de a avea pe cineva alaturi mereu,in bratele caruia sa zici ca te poti refugia?!?!?!?se merita oare sa astepti o persoana atata timp desi nu ai siguranta ca ea te vrea?!?!?!?
alteori ma gandesc oare voi reusi sa fac eu ceva in viata asta plina de mizerie si nesimtire?!??!?oare voi putea eu sa ma realizez pe plan personal si profesional in felul in care sunt?!?!!?
imi vine sa plang si imi vine sa mor de la cate lipsuri am in sinea mea....imi vine sa arunc tot si toate si sa uit ca se merita sa traiesti....mi se zice mereu ''pleaca capu si mai taci'',de parca nu as avea dreptul la replica....de parca as fi un nonsens....de parca sunt unu in plus ce da batai de cap......
as vrea sa ma pierd si sa mu mai stie nimic de mine.....as vrea sa fiu singura si sa ma regasesc ....as vrea sa plang pana mi-ar seca lacrimile....as vrea sa plec in necunoscut unde nu sunt recunoscuta......
NU MAI POT.....nu mai am forta sa lupt si nu mai vreu sa lupt.....dar...oare e bine ce vreau sa fac???????????unicitatea mea plange si sufletul imi sangereaza de atata incertitudine si confuzie......
ce sa fac ...????doamne spune-mi ce sa fac!!!!!!!!!!!!!!
sa mai las sa treaca ceva timp si poate imi gasesc sinele...adica PE MINE...sau sa imi iau viata in maini si sa ma duc cat mai departe de toti cei existenti in viata mea si sa o iau de la capat din nou???????
va veni oare si ziua regasiri si impliniri mele????voi fie eu vreodata fericita???????intrebari....intrebari...si iar intrebari....dar fara nici un raspuns cat de cat vag......
tot ce stiu e insa ca sufar dupa o persoana care nu cred ca ma merita si nici nu ma iubeste,nu ca as fi eu acum fiinta ideala si perfecta.....stau langa familia desi ma simt ca un ghimpe pentru ei....prieteniii sunt si nu sunt....e bine singur sau nu ,inca nu stiu.....sunt constienta ca ceva sau cineva imi lipseste pentru a umple golul din mine......asadar....timp...asteptare... disperare... durere...confuzie....
........
Tuesday, 26 June 2012
Monday, 2 April 2012
fericire!!!!!ce e fericirea si de ce oare nu reusesc sa o inteleg!!!!!!!!!!!!!!!
fericire ........ce inseamna acest lucru si cum il simti de fapt?????????
multi spun k e mai mult o stare si k nu dureaza prea mult, doar ceva de moment.......e o stare de euforie si implinire.....am simtit acest lucru sau senzatie deseori,insa niciodata nu am reusit sa inteleg ce este cu adevarat!!!!!!!!!!!!!
exista diverse definitii ale fericirii ,cum ar fi :
- Fericirea nu constă în aceea de a reuşi să ai ceva, ci în aceea de a reuşi să fii ceva.
- Un vis ce se destramă 'nainte de trezire.
- Fericirea este lumina de pe apă. Apa este rece şi întunecată şi adâncă.
- Fericirea are o poveste care nu este povestea obişnuită; ea este confuzia memoriei cu uitarea: amintiri ale unor episoade atât de dense încât sunt şterse de însăşi perfecţiunea lor, încremenite într-o estompare veşnică...
- Fericirea este o floare rară; ea vine şi trece ca norul fugar de primăvară.
- Fericirea este un fluture, care, atunci când este urmărit, este întotdeauna la un pas de a fi prins, dar dacă stai liniştit, se poate aşeza pe tine....
stiu cat de cat cum se simte!ciudat dar adevarat! e gustul acela pe care vrei să-l păstrezi în gură, mirosul de care nu-ți speli cămașa, senzația că vârfurile degetelor tale au pipăit himera. e senzația că lumea are un rost, că viața are o direcție, că timpul nu e o consumabilă arsă inutil.
ai ochi de drogat și mișcări de derviș extatic, insolența tinereții și senzația de împlinire a artistului matur după ce și-a văzut capodopera ridicată la rang de etalon pentru omenire. EȘTI CHIAR TU UN ETALON PENTRU OMENIRE, IAR SEMENII TĂI NU POT SĂ ASPIRE DECÂT LA ONOAREA DE A-ȚI FI EGALI!
si nu... nu ești regele lumii. nici un Dumnezeu mai mic. ești unul la fel de mare și de puternic, care alege să nu se ridice la cerul tuturor ci să locuiască într-un cer personal. un taumaturg care nu face minuni decât pentru o singură persoană. un poet care scrie o opera prima dintr-un singur nume.
ce este fericirea?
ajungi sa iti pui diverse intrebari singur in nopti în care oboseala s-a instalat complet in trupul tau, in sufletul tau, dupa o zi lungă de munca. viata pe care o traiesti te umple de stres, adesea de emotii puternice, meditezi din nou si te întrebi : oare, traiesc? aceasta este viata? de multe ori te cuprinde tristetea, oboseala, ai vrea sa depasesti granitele, sa visezi, sa ajungi acele vise in care esti printesa din poveste, inconjurata de lucruri frumoase, magice și mai ales de un Fat Frumos care te acopera cu o mantie de afectiune, cuvinte frumoase si iubire.
dar, deschizi ochii si vezi de fapt realitatea, langa tine omul de care te-ai indragostit, cu defectele si calitatile sale, la randul lui obosit in lupta vietii de familie, pentru cei pe care-i iubeste, dar plin de daruire si iubire. probabil în acele momente doresti sa-l trezesti si sa-i spui din toata inima: traiesc! iubeste-ma!, dar vazadu-l la fel de obosit te multumesti doar sa-l imbratisezi.
atunci, meditezi din nou si iti dai seama ca acea monotonie a vietii tale, un continuu amestec de agitatie si stres se transforma intr-o mare dorinta de a avea forta suficienta si sanatate pentru a avea grija de cei dragi. realizezi de fapt ca iubesti cu atata putere incat ti-ai dori sa ai aripi si sa zbori in fiecare loc unde se afla cei dragi, sa intri in gandurile lor, sa cunosti fiecare particica de inima lor si sa-i cuprinzi ca intr-un val de iubire mult mai mare decat cel pe care-l oferi zilnic.
”aceasta este fericirea!” iti raspunzi
ce este fericirea?
lipsa suferinţei, a durerii. este ca şi cum te-ai lăsa de fumat ca să recurgi în fiecare seară la Prozac.
pentru unii este un job sigur, la care pot ajunge uşor, ieşirea la o bere cu prietenii în fiecare seară în barul preferat şi o partidă de sex înainte de culcare. .
pentru alţii, cei care se mulţumesc cu puţin, fercirea e pacea interioară, e contemplarea sinelui ( ce fel de oameni or fi şi ăia? s-ar putea întreba unii). modestia e de lăudat, dar nu şi când doreşti să reclădeşti lumea. a te mulţumi cu puţin înseamnă să trăim din nou aşa cum o făceam acum o mie de ani. desculţi şi cu capul în nori!
ce este fericirea?
ar mai fi multe de zis insa incerc sa ma limitez doar la aceste scurte situatii,sperand k voi afla candva ce e defapt fericirea si cum se simte cu adevarat.......
Sunday, 26 February 2012
ink o nota....
ciudat ,dar trist.....timpul trece si ink ma simt singura...park nu am noroc in viata....parca as fi blestemata si nu pot sa imi gasesc o pesoana care sa imi fie alaturi la orice si la toate.....imi e dor sa iubesc....vreau sa iubesc!!!!!!!!!!!!!!vreau sa stiu cum e sa iubesti!!!!!!!!!!!
park nu mai sunt eu....nici macar nu mai recunosc eu insami,:((( nu mai am aceea incredere in mine si nu stiu spre ce sa ma indrept........ratacesc in viata si nu imi gasesc stabilitatea,......ma lupt cu toate in mine si nu stiu ce simt si ce vreau........desi exista dorinta aia puternik de a iubi din nou ma gandesc in acelasi timp si la faptul k as putea suferi mai mult sau mai dur......
sper doar k toate aceste starii si situatii sunt doar trecatoare........sper si iar sper deoarece speranta moare ultima!!!!!!!!!!!!!
park nu mai sunt eu....nici macar nu mai recunosc eu insami,:((( nu mai am aceea incredere in mine si nu stiu spre ce sa ma indrept........ratacesc in viata si nu imi gasesc stabilitatea,......ma lupt cu toate in mine si nu stiu ce simt si ce vreau........desi exista dorinta aia puternik de a iubi din nou ma gandesc in acelasi timp si la faptul k as putea suferi mai mult sau mai dur......
sper doar k toate aceste starii si situatii sunt doar trecatoare........sper si iar sper deoarece speranta moare ultima!!!!!!!!!!!!!
Sunday, 25 December 2011
Wednesday, 21 December 2011
Singuratatea
Când singurătatea dă de-a dreptul,eşti pierdut căci e ca o boală care vrea să se ia de tine şi dacă ea te vrea(poate o fi şi ea sătulă de propria esenţă),n-ai ce face…S-au întrebat mulţi cum arată,oare,acest monstruleţ.Dar ce nume i-au dat oamenii!Cum să-i spui Singurătate când biata de ea caută să-şi facă loc în viaţa oricui numai să nu se mai vadă …singură când s-o uita iar şi iar şi iar în oglindă?Îi place până şi ei să zică ,atunci când se priveşte în oglindă:,,iată,acest om e singur,adică el şi cu mine:adică eu –Singurătatea-sunt a lui”.Da,nimeni nu e singur nici când e singur căci Singurătatea e o consoartă ascunsă,tainică,şi te ascultă cu drag oricând ai ceva de spus şi nu e nimeni să-ţi dea atenţie…Aş putea crede că ea e mai sociabilă decât noi,oamenii. Dacă ar fi să descriu Singurătatea,aş zice că e o fiinţă mică şi tristă care nu-şi găseşte niciodată jumătatea şi asta pentru că nu a fost creată încă o …jumătate de ceva care să fie maaare şi veselă.Singurătatea,de vreme ce este o fiinţă tristă,nu poate sta alături de o fiinţă veselă care ar trebui să fie din cale-afară de veselă ca să nu fie contagiată de tristeţea Singurătăţii.Peste tot pe unde trece,Singurătatea seamănă pustiu şi negativism,aşa că…toţi fugim de ea.
Am văzut odată un bărbat care se îndrăgostise de Singurătate.Ura lumea cea plină de viaţă şi stătea retras în universul lui.Timpul trecea şi Singurătatea,care începea să-i promită o mulţime de lucruri,nu putea să se ţină de cuvânt…până când o plictiseală abia percepută se strecură în sufletul bietului om.Într-o seară,privind pe fereastră,a văzut lumea forfotind încolo şi încoace,tineri perechi înflorind împreună,copii zburdând în jurul lor…
-Iubito,se adresă el Singurătăţii,priveşte şi tu!Nu e minunată marea aceasta de viaţă şi veselie?Noi doi murim aici împreună.Mireasă n-am să te văd niciodată…
-Dintre noi doi doar tu vei muri,eu sunt nemuritoare.Iar mireasă nu vreau să mai fiu în veci.Nu ţi-am spus niciodat povestea mea?zise ea.
-Din câte ştiu eu,nu mi-ai zis-o dar nici nu sunt foarte curios să o aflu…
-Înţeleg că îţi sunt suficient de…stăpână,dragul meu,dar tot ţin să ţi-o spun.Demult,eram o fată gingaşă şi foarte frumoasă.Ca orice fată,m-am îndrăgostit şi eu de un tânăr care, însă,deşi mi-a promis că vom fi împreună pentru totdeauna,m-a părăsit chiar în faţa Altarului…De-atunci sunt atât de trista şi pustie şi caut să amăgesc pe oricine.Eu sunt doar o iluzie,nimeni nu mă poate vedea de atunci,dar totuşi stăpânesc atâtea inimi,nu crezi?
-Inimi naive,da,răspunse el sec.
-Lasă asta,zise din nou Singurătatea.Ce zici de povestea mea?
Am văzut odată un bărbat care se îndrăgostise de Singurătate.Ura lumea cea plină de viaţă şi stătea retras în universul lui.Timpul trecea şi Singurătatea,care începea să-i promită o mulţime de lucruri,nu putea să se ţină de cuvânt…până când o plictiseală abia percepută se strecură în sufletul bietului om.Într-o seară,privind pe fereastră,a văzut lumea forfotind încolo şi încoace,tineri perechi înflorind împreună,copii zburdând în jurul lor…
-Iubito,se adresă el Singurătăţii,priveşte şi tu!Nu e minunată marea aceasta de viaţă şi veselie?Noi doi murim aici împreună.Mireasă n-am să te văd niciodată…
-Dintre noi doi doar tu vei muri,eu sunt nemuritoare.Iar mireasă nu vreau să mai fiu în veci.Nu ţi-am spus niciodat povestea mea?zise ea.
-Din câte ştiu eu,nu mi-ai zis-o dar nici nu sunt foarte curios să o aflu…
-Înţeleg că îţi sunt suficient de…stăpână,dragul meu,dar tot ţin să ţi-o spun.Demult,eram o fată gingaşă şi foarte frumoasă.Ca orice fată,m-am îndrăgostit şi eu de un tânăr care, însă,deşi mi-a promis că vom fi împreună pentru totdeauna,m-a părăsit chiar în faţa Altarului…De-atunci sunt atât de trista şi pustie şi caut să amăgesc pe oricine.Eu sunt doar o iluzie,nimeni nu mă poate vedea de atunci,dar totuşi stăpânesc atâtea inimi,nu crezi?
-Inimi naive,da,răspunse el sec.
-Lasă asta,zise din nou Singurătatea.Ce zici de povestea mea?
-Ce să zic?Eşti doar o iluzie,cum singură spui,iar pe mine n-o să mă mai amăgeşti.Chiar în acest moment te voi părăsi.Am nevoie de cineva plin de viaţă,care să-mi împărtăşească bucuria de a trăi.
Nu apucă tânărul să iasă înainte ca Singurătatea să-i răspundă:
-Când vei reveni,voi fi tot aici!
A trecut mult timp până când tânărul să-i mai adreseze un cuvânt Singurătăţii chiar dacă era mereu cu el în cameră în continuare.Între timp,el şi-a găsit o fată pe care a luat-o de soţie…Dar lucrurile nu mergeau aşa cum visase el,aşa că, adesea,el se mai retrăgea şi stătea mult,ore-n şir,pe gânduri.La un moment dat,se privi în oglindă:era îmbătranit şi arăta jalnic.Privind cu atenţie,văzu în spatele lui o umbră mică şi zise stins:
-Eşti mereu aici…
-Am aşteptat,răspunse umbra,ştiam că vei reveni.Sunt un monstru,ştiu,dar toţi au nevoie uneori şi de mine,Singurătatea,iar asta mă bucură.Acestea sunt clipele mele de fericire,când sunt de folos.
-Toate au un rost aşadar…
-Iar ce e prea mult strică.Nu spuneai că vrei să te bucuri de viaţă?Du-te să o înveseleşti pe soţia ta.Şi ea suferă acum din cauza mea!
-Dragă,îmi cer scuze,îmi făcusem cele mai rele păreri despre tine,dar văd că ai şi tu…inimă?
-Să mai treci pe la mine!Nu prea des,dar să ştii că uneori sunt şi eu un sfetnic bun…Chiar dacă nu am…inima,ca voi…
Nu apucă tânărul să iasă înainte ca Singurătatea să-i răspundă:
-Când vei reveni,voi fi tot aici!
A trecut mult timp până când tânărul să-i mai adreseze un cuvânt Singurătăţii chiar dacă era mereu cu el în cameră în continuare.Între timp,el şi-a găsit o fată pe care a luat-o de soţie…Dar lucrurile nu mergeau aşa cum visase el,aşa că, adesea,el se mai retrăgea şi stătea mult,ore-n şir,pe gânduri.La un moment dat,se privi în oglindă:era îmbătranit şi arăta jalnic.Privind cu atenţie,văzu în spatele lui o umbră mică şi zise stins:
-Eşti mereu aici…
-Am aşteptat,răspunse umbra,ştiam că vei reveni.Sunt un monstru,ştiu,dar toţi au nevoie uneori şi de mine,Singurătatea,iar asta mă bucură.Acestea sunt clipele mele de fericire,când sunt de folos.
-Toate au un rost aşadar…
-Iar ce e prea mult strică.Nu spuneai că vrei să te bucuri de viaţă?Du-te să o înveseleşti pe soţia ta.Şi ea suferă acum din cauza mea!
-Dragă,îmi cer scuze,îmi făcusem cele mai rele păreri despre tine,dar văd că ai şi tu…inimă?
-Să mai treci pe la mine!Nu prea des,dar să ştii că uneori sunt şi eu un sfetnic bun…Chiar dacă nu am…inima,ca voi…
Singuratatea e sinceritate
E greu sa stai de vorba cu tine...
Ceva inexplicabil te indeamna sa fugi.
In definitiv cum poti sa-ti raspunzi propriilor acuze... te ridici si pleci, dai cu pumnul in masa, te strangi de gat?
Nu, nimic din toate astea. Mai degraba ajungi sa rostesti jumatati de adevar, apoi astepti sa vezi daca e loc de mai mult.
Te simti ca un hot surprins cu spatele lipit de ultimele scanduri de gard, gata sa dea coltul, eliberat. Apoi se aude o voce careia trebuie sa-i raspunzi.
Te-ai prins. Si nu mai zici nimic. Ti-ai aruncat tie un adevar gol golut sub forma de intrebare. Tocmai cand reuseai sa pleci.
Dai din colt in colt si cauti o salvare in ceva de pe afara. Orice. Poate chiar si o rugaciune. Caci daca apelezi la Dumnezeu fie si pentru cateva momente, uiti de tine. Uiti ca iti esti dator cu raspunsuri, uiti sa faci pace cu tine si-l iei martor pe Dumnezeu intr-un razboi inutil.
Singuratatea nu e un sentiment si nici o stare. E o camera in care intri si iesi cand cauti adevarul din tine. Singuratatea e o camera in care se afla sinceritatea. Greu de suportat, sinceritatea devine o sauna groaznica si te alunga ca pe un neinitiat.
Unii se obisnuiesc. Altii intra si ies ratacind bezmetici. Cei mai multi nu-si pun problema...
Ceva inexplicabil te indeamna sa fugi.
In definitiv cum poti sa-ti raspunzi propriilor acuze... te ridici si pleci, dai cu pumnul in masa, te strangi de gat?
Nu, nimic din toate astea. Mai degraba ajungi sa rostesti jumatati de adevar, apoi astepti sa vezi daca e loc de mai mult.
Te simti ca un hot surprins cu spatele lipit de ultimele scanduri de gard, gata sa dea coltul, eliberat. Apoi se aude o voce careia trebuie sa-i raspunzi.
Te-ai prins. Si nu mai zici nimic. Ti-ai aruncat tie un adevar gol golut sub forma de intrebare. Tocmai cand reuseai sa pleci.
Dai din colt in colt si cauti o salvare in ceva de pe afara. Orice. Poate chiar si o rugaciune. Caci daca apelezi la Dumnezeu fie si pentru cateva momente, uiti de tine. Uiti ca iti esti dator cu raspunsuri, uiti sa faci pace cu tine si-l iei martor pe Dumnezeu intr-un razboi inutil.
Singuratatea nu e un sentiment si nici o stare. E o camera in care intri si iesi cand cauti adevarul din tine. Singuratatea e o camera in care se afla sinceritatea. Greu de suportat, sinceritatea devine o sauna groaznica si te alunga ca pe un neinitiat.
Unii se obisnuiesc. Altii intra si ies ratacind bezmetici. Cei mai multi nu-si pun problema...
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.
Nimeni pe drum
Nimeni acum
Nimeni pe strada
Sa vada ce simt acum
nimeni pe drum
Sunt singur si pe drum
Nu e nimeni sa poata-ntelege
Ce e-n inima mea,
Nici eu nu mai stiu ce e cu mine
Sa te pierd, sa te iert, sa te uit
Sa te chem inapoi dar stiu
E mult prea tarziu...
Refren:
Nu e nimeni pe drum
Nu e nimeni acum
Nu e nimeni pe strada
Sa vada ce simt acum
Nu e nimeni pe drum
Nu e nimeni acum
Nu e nimeni pe strada
Sa vada ce simt acum
Nimeni pe drum
Nimeni acum
Nimeni pe strada
Sa vada ce simt acum
nimeni pe drum
Sunt singur si pe drum
Nu e nimeni sa poata-ntelege
Ce e-n inima mea,
Nici eu nu mai stiu ce e cu mine
Sa te pierd, sa te iert, sa te uit
Sa te chem inapoi dar stiu
E mult prea tarziu...
Fara tine sufletul meu e pustiu
N-am curajul sa mai zambesc
Si mi-e teama
Stiu ca nu voi putea uita
Cat de mult te iubesc
Refren...
Nimeni pe drum
Nimeni acum
Nimeni pe strada
Sa vada ce simt acum
Refren...
nimeni pe drum...
nu se va mai repeta niciodata.
Nimeni pe drum
Nimeni acum
Nimeni pe strada
Sa vada ce simt acum
nimeni pe drum
Sunt singur si pe drum
Nu e nimeni sa poata-ntelege
Ce e-n inima mea,
Nici eu nu mai stiu ce e cu mine
Sa te pierd, sa te iert, sa te uit
Sa te chem inapoi dar stiu
E mult prea tarziu...
Refren:
Nu e nimeni pe drum
Nu e nimeni acum
Nu e nimeni pe strada
Sa vada ce simt acum
Nu e nimeni pe drum
Nu e nimeni acum
Nu e nimeni pe strada
Sa vada ce simt acum
Nimeni pe drum
Nimeni acum
Nimeni pe strada
Sa vada ce simt acum
nimeni pe drum
Sunt singur si pe drum
Nu e nimeni sa poata-ntelege
Ce e-n inima mea,
Nici eu nu mai stiu ce e cu mine
Sa te pierd, sa te iert, sa te uit
Sa te chem inapoi dar stiu
E mult prea tarziu...
Fara tine sufletul meu e pustiu
N-am curajul sa mai zambesc
Si mi-e teama
Stiu ca nu voi putea uita
Cat de mult te iubesc
Refren...
Nimeni pe drum
Nimeni acum
Nimeni pe strada
Sa vada ce simt acum
Refren...
nimeni pe drum...
Sunday, 18 December 2011
O MASA PENTRU DOI
"O masa pentru doi!" se auzi spunand fara sa stea prea mult pe ganduri.
De ce doi? Doar era singur. Ciudat cum uneori gandurile ti-o iau inainte si se trasforma in cuvinte fara sa-ti dai seama. Chelnerul l-a privit fara sa clipeasca si i-a facut semn sa-l urmeze. Oare ce o sa creada cand o sa vada ca de fapt e singur si ca nu asteapta pe nimeni? O sa-i zambeasca malitios sau o sa-l priveasca cu mila? Prefera prima varianta. E mai usor sa suporti rautatea celor din jur decat mila lor.
Se aseza pe scaun nu inainte de a sovai putin. Sa-i spuna ca de fapt nu asteapta pe nimeni? Si sa ceara ce? O masa pentru o singura persoana? Ce restaurant are asa ceva? Cine vine sa manance singur? El si multi altii ca el. Isi punea prea multe intrebari, ca de obicei, si uita sa se bucure de clipa aceea de liniste. Dar oare ce mai insemna pentru el liniste? In jurul lui era aproape de fiecare data pustiu. Nu avea cine sa-si rasfranga ecoul vocii in jurul lui. Dar era o liniste ciudata. O liniste care ii suna in ureche mai tare decat tot zgomotul din jur. Era mai mult zgomot cand manca singur acasa decat aici, in mijlocul a catorva zeci de necunoscuti care luau pranzul. Cei mai multi vorbeau in soapta privind din cand in cand ingrijorati in jur. Altii insa radeau si vorbeau cu nepasare. Si ce daca erau auziti? De ce si-ar ascunde fericirea?
Zgomotul tacamurilor lovite de varfurii, al scaunelor miscate pe pardoseala rece, pasii apasati al chelnerului, toate creau o liniste aparte. Doar scaunul gol din fata lui pastra ceva din linistea aceea zgomotoasa de acasa.
"Doua cafele va rog!" din nou se auzi vorbind fara sa gandeasca. Parca cuvintele lui au prins viata si se rostogolesc singure printre buze. De ce a spus doua? Nu astepta pe nimeni. Nu avea cine sa ocupe locul gol si nici cine sa bea cafeaua.
Se simtea posedat de o forta mult mai puternica decat vointa lui, o alta fiinta tipa din interior, o fiinta care se saturase sa fie singura. Dar fiorul acela dureros ce ii strapunse inima o reduse la tacere. Ii era mai bine cand isi alunga toate aceste ganduri. Ganduri care il chinuisera atata timp. O sa caute o punte de echilibru intre aceste doua linisti si apoi o sa vada. Deocamdata are doua cafele de savurat. Una cu zahar si lapte, alta amara.
Friday, 16 December 2011
inca o incercare in a iubi ....dar fara nici un rezultat.....
A TRECUT CEVA TIMP DE CAND NU AM MAI SCRIS CE VREAU DE LA MINE,DE LA VIATA SI CE S-A MAI PETRECUT IN LUMEA MEA...
CU CEVA SAPTAMANI IN URMA SCRIAM K INCERC SA IUBESC DIN NOU SI K SUNT FERICITA ALATURI DE PERSOANA RESPECTIVA...EI BINE ERAM FERICITA,DEOARECE TOTUL S-A TERMINAT INTR-UN MOD ABSURD SI DE NEINTELES.....M-A INSELAT SI A MAI AVUT SI TUPEUL SA ZICA K EU II SUNT SI II POT FI TOT(SORA,MAMA,IUBITA,AMANTA,PRIETENA,CONFIDENTA),INSA DEPINDE DE MINE SI DE CEA CE ALEG EU.....AM ALES SA II DAU O A DOUA SANSA,INSA EL S-A RETRAS IN LUMEA LUI... A PREFERAT SA RAMANA SINGUR DE SARBATORI...SAU MAI BINE ZIS CU CEALALTA ,CARE PE DEASUPRA MAI ARE SI OBLIGATII FATA DE ALTCINEVA.....DE CAT SA FIE CU O PERSOANA LIBERA,TANARA SI FARA OBLIGATII......
TIN MULT LA EL SI NU CRED K VOI REUSI SA TREC USOR PESTE TOATE ASTEA......INSA CRED K INDIFERENTA E CEL MAI BUN LUCRU SI CEL MAI SANATOS......ACU MA CAUTA SI INTREABA DE MN IN DISPERARE,DE PARK L-AR INTERESA PREA MULT PERSOANA MEA SI AS INSEMNA CV PENTRU EL......ASA K "LIFE GOES ON"....CU EL SAU FARA EL,ORI CU ALTCINEVA SAU SINGURA.....
Sunday, 13 November 2011
sa nu intrebi...
"Sa nu ma intrebi iubitul meu,
In lipsa ta daca mi-e greu,
Sa nu ma-ntrebi daca iubesc,
Sa nu ma-ntrebi daca traiesc,
Sa nu ma-ntrebi daca mi-e dor,
Sa nu ma-ntrebi de vreau sa mor,
Sa nu ma-ntrebi daca mai pling,
Sa nu ma-ntrebi ce am in gand,
Sa nu ma-ntrebi ce-i frumusetea,
Si suferinta si tristetea;
Sa nu ma-ntrebi ce-i fericirea,
Nici daca am cunoscut iubirea,
Sa nu ma-ntrebi daca zambesc
In jur de pot sa mai privesc,
Sa nu ma-ntrebi daca ma doare,
Nici daca vad pe cer ca-i soare,
Fara sa-ntrebi am sa-ti raspund,
Frumosul meu cu suflet bland,
La orce-ai vrut sau vrei sa sti,
Raspunsuri,inger vei primi,
In lipsa ta mi-e greu iubire,
Iubesc,traiesc an amintire,
De chipul tau imi este dor,
Eu fara tine vreau sa....mor,
In noapte lacrima-mi ascund,
De dragul tau iubire pling,
Cu tine-n gand adorm cu greu,
In vis apari mereu mereu,
Cei frumusetea? chipul tau,
Cei suferinta? dorul meu,
Cei tristetea? viata mea,
De-ar fi s-o pierd nu mi-ar pasa,
Ca am putut sa te cunosc,
Sa te ating suflet frumos,
Si am putut sa-ti simt iubirea,
Si am aflat ce-i fericirea,
Daca zimbesc o fac prin lacrimi,
Daca privesc nu-s ochii mei,
Ca nu mai am lumina inger,
De cand te-ai departat de ei,
Nu stiu, nu vad daca e soare,
Nimic acum nu are rost,
Secunda fara tine doare,
A fost frumos, frumos...... a fost!
In lipsa ta daca mi-e greu,
Sa nu ma-ntrebi daca iubesc,
Sa nu ma-ntrebi daca traiesc,
Sa nu ma-ntrebi daca mi-e dor,
Sa nu ma-ntrebi de vreau sa mor,
Sa nu ma-ntrebi daca mai pling,
Sa nu ma-ntrebi ce am in gand,
Sa nu ma-ntrebi ce-i frumusetea,
Si suferinta si tristetea;
Sa nu ma-ntrebi ce-i fericirea,
Nici daca am cunoscut iubirea,
Sa nu ma-ntrebi daca zambesc
In jur de pot sa mai privesc,
Sa nu ma-ntrebi daca ma doare,
Nici daca vad pe cer ca-i soare,
Fara sa-ntrebi am sa-ti raspund,
Frumosul meu cu suflet bland,
La orce-ai vrut sau vrei sa sti,
Raspunsuri,inger vei primi,
In lipsa ta mi-e greu iubire,
Iubesc,traiesc an amintire,
De chipul tau imi este dor,
Eu fara tine vreau sa....mor,
In noapte lacrima-mi ascund,
De dragul tau iubire pling,
Cu tine-n gand adorm cu greu,
In vis apari mereu mereu,
Cei frumusetea? chipul tau,
Cei suferinta? dorul meu,
Cei tristetea? viata mea,
De-ar fi s-o pierd nu mi-ar pasa,
Ca am putut sa te cunosc,
Sa te ating suflet frumos,
Si am putut sa-ti simt iubirea,
Si am aflat ce-i fericirea,
Daca zimbesc o fac prin lacrimi,
Daca privesc nu-s ochii mei,
Ca nu mai am lumina inger,
De cand te-ai departat de ei,
Nu stiu, nu vad daca e soare,
Nimic acum nu are rost,
Secunda fara tine doare,
A fost frumos, frumos...... a fost!
am invatat
"Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit."
just in love.....in love with U...
Te-am cunoscut in zi de toamna
Cand totul m-i se parea pustiu
Si m-am indragostit de tine
Fara sa vreau,fara sa stiu.
Te aseman unui soare
Ce pluteste lin pe cer
Iar eu fiind intinsa mare
O singura raza-ti cer;
O raza plina de iubire
O vorba dulce si un sarut
Sa pastrez ca amintire
Tot ce-am trait sau am avut.
Iubirea noastra-i vantul
Ce adie oftand
Iar de ar fi sa nu mai bata
As mai avea un gand;
Sa fi tu fericit
Cu sau fara amintirea mea
Si eu...Oriunde as fi
Sa-ti pazesc dragostea!
Esti steaua ce ma lumineaza in fiecare
noapte cu lumina poleita de argint,
esti cea mai firava si mai sclipitoare
raza de soare ce ma trezeste in fiecare dimineata.
esti roua de pe frunzele florilor trandafirii
ce-mi saruta si-mi mangaie obrazul,
esti floarea ce infloreste in inima mea.
esti stropul de ploaie ce ma trezeste din
visul meu adanc si placut precum zambetul tau.
esti spuma valurilor vietii ce se spulbera
in iknaltimea vazduhului albastru
ce cuprinde cu intensitatea sa aripa franta
a unui suflet fugit din lumea inlantuita a tristetii.
esti un vis hoinar ratacit in mintea mea,
esti roua diminetilor tarzii incendiate de soare.
esti frunza pe care o tin intre degete,
esti raza de soare ce-mi maingaie privirile.
esti ultima silaba pe care o rostesc inainte de a te visa.
TE IUBESC!!!
noapte cu lumina poleita de argint,
esti cea mai firava si mai sclipitoare
raza de soare ce ma trezeste in fiecare dimineata.
esti roua de pe frunzele florilor trandafirii
ce-mi saruta si-mi mangaie obrazul,
esti floarea ce infloreste in inima mea.
esti stropul de ploaie ce ma trezeste din
visul meu adanc si placut precum zambetul tau.
esti spuma valurilor vietii ce se spulbera
in iknaltimea vazduhului albastru
ce cuprinde cu intensitatea sa aripa franta
a unui suflet fugit din lumea inlantuita a tristetii.
esti un vis hoinar ratacit in mintea mea,
esti roua diminetilor tarzii incendiate de soare.
esti frunza pe care o tin intre degete,
esti raza de soare ce-mi maingaie privirile.
esti ultima silaba pe care o rostesc inainte de a te visa.
TE IUBESC!!!
Asa cum soarele apune
Dupa munti cei stancosi
Asa viatza mea apune
Dupa ochi tai frumnosi
O lebada pluteste
Pe malurile mari
O inima ma roaga
Sa nu te dau uitarii
Marea e o bark
Omul un pilot
Cine nu iubeste
E un idiot
DE IUBESTHI PE CINEVA
SI TE DOARE INIMA
DU-TE REPEDE SI IA
VITAMINA DRAGOSTEA
Imi pik o lacrima din ochi
Si nu stiu cei cu mn
Doar atat pot sa iti spun
Mie dor de tn
NU tiam scris in zi cu soare
Sa citesti cu nerabdare
CI tiam scris in zi cu nor
Sa citesti cu mai mult dor
Trandafirul infloreste
Cine scrie te iubeste
Tot asa si cititorul
SA iubesca scriitoarul
Dupa munti cei stancosi
Asa viatza mea apune
Dupa ochi tai frumnosi
O lebada pluteste
Pe malurile mari
O inima ma roaga
Sa nu te dau uitarii
Marea e o bark
Omul un pilot
Cine nu iubeste
E un idiot
DE IUBESTHI PE CINEVA
SI TE DOARE INIMA
DU-TE REPEDE SI IA
VITAMINA DRAGOSTEA
Imi pik o lacrima din ochi
Si nu stiu cei cu mn
Doar atat pot sa iti spun
Mie dor de tn
NU tiam scris in zi cu soare
Sa citesti cu nerabdare
CI tiam scris in zi cu nor
Sa citesti cu mai mult dor
Trandafirul infloreste
Cine scrie te iubeste
Tot asa si cititorul
SA iubesca scriitoarul
Sunday, 6 November 2011
un cuvant....o vorba ..o fraza..o jignire in plus poate fi.....
am avut zile mai bune si mai rele...cert e k azi a fost o zi minunata pana in momentul in care un cuvant,un simplu apelativ rostit a jignit persoana la care tin enorm de mult si care a adus in viata mea bucurie dupa un timp indelungat.....ciudat,dar adevarul e k m-am simtit eu mai prost dupa ce am realizat faptul in sine....mi-am dat seama k si un simplu cuvant e mai dureros de o mie de ori decat o simpla fapta, k o vorba e mai sangeroasa si raneste mai mult decat o actiune.....
desi uneori e mai usor sa arunci cu cuvintele decat sa faci ceva gresit , tre sa nu uiti k acestea ajung direct in suflet si il fac sa planga ......as fi vrut k totul sa fie perfect si sa nu ranesc pe nimeni,as fi vrut sa gandesc de end-spe mii de ori inainte de a vorbi si a rosti ceva.....
chiar daca a trecut doar o luna simt k EL e persoana care ma poate ajuta si sprijini moral si sentimental mai departe......cert e k ne vedem zilnic la serviciu si petrecem weekend-urile mai deseori impreuna,dar in momentele in care nu e langa mine ii simt lipsa si ii duc dorul....i-am zis deseori k tin foarte mult la el si imi e extrem de drag,ba chiar as vrea sa construim un lucru frumos impreuna.....exista si teama k poate nu sunt ceea ce crede el k sunt..k ma va considera o copila imatura si rasfatata,ce nu stie ce vrea sa faca cu viata ei ,k va exista complexul diferentei de varsta desi in momentul de fata nu se simte.....
trecand peste astea momentan sper k acel cuvant rostit astazi de fata cu alte persoane sa nu il aduca la concluzia k sunt doar un copil si k asa voi face mereu.pentru k nu e adevarat....deasemenea e adevarat k ma astept k si EL sa aiba momentele lui de neatentie si poate voi fi in aceasi ipostaza,tot ce pot spera e k totul sa fie bine la momentul respectiv.....
e greu sa incepi o alta etapa a vietii dupa un esec sau dupa o situatie mai critica a acesteia,insa mereu cred k tre sa stii cum sa iti alegi cuvintele si caile in care infrunti realitatea,fara a jigni sau rani prea mult pe cei din jur..e greu sa ajungi sa iubesti din nou si sa iti deschizi sufletul fata de cineva,insa tre sa incerci deoarece singuratatea nu duce la nimc constructiv....e greu orice in viata asta "curva",insa tre sa incerci k sa ajungi undeva, la un final cu "happy end"......aceste lucruri incerc si eu, insa mai am si caderi sau momente de egoism...ranesc sau ma ranesc prin cuvinte,vorbe,fraze si rareori fapte sperand k voi castiga ceva,cand defapt pierd poate pe cineva drag sau o micuta parte din mine......
stau deseori si reflectez la ceea ce am vorbi sau facut in anumite zile si incep sa imi dau seama unde am gresit......imi recunosc de fel greselile si incerc sa ma revansez sau sa indrept situatia daca se poate......asa a fost si ziua de azi si vreau sa nu fiu luata de EL si de ceilalti k fiind imatura si puerila....tot ce vreau e sa ma cunoasca asa cum sunt eu defapt, cu defecte si calitati,bune si rele....si...deasemenea sa imi permita sa il cunosc asa cum e, fara constrangeri si ascunzisuri........vreau sa ne bucuram de ceea ce e intre noi fara menajamente si retineri.....VREAU SA FIM NOI INSINE,chiar daca mai gresim prin vorbe sau fapte,dar suntem oameni si nu suntem PERFECTI.....
Subscribe to:
Posts (Atom)