Singuratatea

Când singurătatea dă de-a dreptul,eşti pierdut căci e ca o boală care vrea să se ia de tine şi dacă ea te vrea(poate o fi şi ea sătulă de propria esenţă),n-ai ce face…S-au întrebat mulţi cum arată,oare,acest monstruleţ.Dar ce nume i-au dat oamenii!Cum să-i spui Singurătate când biata de ea caută să-şi facă loc în viaţa oricui numai să nu se mai vadă …singură când s-o uita iar şi iar şi iar în oglindă?Îi place până şi ei să zică ,atunci când se priveşte în oglindă:,,iată,acest om e singur,adică el şi cu mine:adică eu –Singurătatea-sunt a lui”.Da,nimeni nu e singur nici când e singur căci Singurătatea e o consoartă ascunsă,tainică,şi te ascultă cu drag oricând ai ceva de spus şi nu e nimeni să-ţi dea atenţie…Aş putea crede că ea e mai sociabilă decât noi,oamenii. Dacă ar fi să descriu Singurătatea,aş zice că e o fiinţă mică şi tristă care nu-şi găseşte niciodată jumătatea şi asta pentru că nu a fost creată încă o …jumătate de ceva care să fie maaare şi veselă.Singurătatea,de vreme ce este o fiinţă tristă,nu poate sta alături de o fiinţă veselă care ar trebui să fie din cale-afară de veselă ca să nu fie contagiată de tristeţea Singurătăţii.Peste tot pe unde trece,Singurătatea seamănă pustiu şi negativism,aşa că…toţi fugim de ea.
Am văzut odată un bărbat care se îndrăgostise de Singurătate.Ura lumea cea plină de viaţă şi stătea retras în universul lui.Timpul trecea şi Singurătatea,care începea să-i promită o mulţime de lucruri,nu putea să se ţină de cuvânt…până când o plictiseală abia percepută se strecură în sufletul bietului om.Într-o seară,privind pe fereastră,a văzut lumea forfotind încolo şi încoace,tineri perechi înflorind împreună,copii zburdând în jurul lor…
-Iubito,se adresă el Singurătăţii,priveşte şi tu!Nu e minunată marea aceasta de viaţă şi veselie?Noi doi murim aici împreună.Mireasă n-am să te văd niciodată…
-Dintre noi doi doar tu vei muri,eu sunt nemuritoare.Iar mireasă nu vreau să mai fiu în veci.Nu ţi-am spus niciodat povestea mea?zise ea.
-Din câte ştiu eu,nu mi-ai zis-o dar nici nu sunt foarte curios să o aflu…
-Înţeleg că îţi sunt suficient de…stăpână,dragul meu,dar tot ţin să ţi-o spun.Demult,eram o fată gingaşă şi foarte frumoasă.Ca orice fată,m-am îndrăgostit şi eu de un tânăr care, însă,deşi mi-a promis că vom fi împreună pentru totdeauna,m-a părăsit chiar în faţa Altarului…De-atunci sunt atât de trista şi pustie şi caut să amăgesc pe oricine.Eu sunt doar o iluzie,nimeni nu mă poate vedea de atunci,dar totuşi stăpânesc atâtea inimi,nu crezi?
-Inimi naive,da,răspunse el sec.
-Lasă asta,zise din nou Singurătatea.Ce zici de povestea mea?

-Ce să zic?Eşti doar o iluzie,cum singură spui,iar pe mine n-o să mă mai amăgeşti.Chiar în acest moment te voi părăsi.Am nevoie de cineva plin de viaţă,care să-mi împărtăşească bucuria de a trăi.
Nu apucă tânărul să iasă înainte ca Singurătatea să-i răspundă:
-Când vei reveni,voi fi tot aici!
A trecut mult timp până când tânărul să-i mai adreseze un cuvânt Singurătăţii chiar dacă era mereu cu el în cameră în continuare.Între timp,el şi-a găsit o fată pe care a luat-o de soţie…Dar lucrurile nu mergeau aşa cum visase el,aşa că, adesea,el se mai retrăgea şi stătea mult,ore-n şir,pe gânduri.La un moment dat,se privi în oglindă:era îmbătranit şi arăta jalnic.Privind cu atenţie,văzu în spatele lui o umbră mică şi zise stins:
-Eşti mereu aici…
-Am aşteptat,răspunse umbra,ştiam că vei reveni.Sunt un monstru,ştiu,dar toţi au nevoie uneori şi de mine,Singurătatea,iar asta mă bucură.Acestea sunt clipele mele de fericire,când sunt de folos.
-Toate au un rost aşadar…
-Iar ce e prea mult strică.Nu spuneai că vrei să te bucuri de viaţă?Du-te să o înveseleşti pe soţia ta.Şi ea suferă acum din cauza mea!
-Dragă,îmi cer scuze,îmi făcusem cele mai rele păreri despre tine,dar văd că ai şi tu…inimă?
-Să mai treci pe la mine!Nu prea des,dar să ştii că uneori sunt şi eu un sfetnic bun…Chiar dacă nu am…inima,ca voi…

Singuratatea e sinceritate

Singuratatea e sinceritate

E greu sa stai de vorba cu tine...

Ceva inexplicabil te indeamna sa fugi.

In definitiv cum poti sa-ti raspunzi propriilor acuze... te ridici si pleci, dai cu pumnul in masa, te strangi de gat?

Nu, nimic din toate astea. Mai degraba ajungi sa rostesti jumatati de adevar, apoi astepti sa vezi daca e loc de mai mult.

Te simti ca un hot surprins cu spatele lipit de ultimele scanduri de gard, gata sa dea coltul, eliberat. Apoi se aude o voce careia trebuie sa-i raspunzi.

Te-ai prins. Si nu mai zici nimic. Ti-ai aruncat tie un adevar gol golut sub forma de intrebare. Tocmai cand reuseai sa pleci.

Dai din colt in colt si cauti o salvare in ceva de pe afara. Orice. Poate chiar si o rugaciune. Caci daca apelezi la Dumnezeu fie si pentru cateva momente, uiti de tine. Uiti ca iti esti dator cu raspunsuri, uiti sa faci pace cu tine si-l iei martor pe Dumnezeu intr-un razboi inutil.

Singuratatea nu e un sentiment si nici o stare. E o camera in care intri si iesi cand cauti adevarul din tine. Singuratatea e o camera in care se afla sinceritatea. Greu de suportat, sinceritatea devine o sauna groaznica si te alunga ca pe un neinitiat.

Unii se obisnuiesc. Altii intra si ies ratacind bezmetici. Cei mai multi nu-si pun problema...

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, 
nu se va mai repeta niciodata.
Nimeni pe drum
Nimeni acum
Nimeni pe strada 
Sa vada ce simt acum
nimeni pe drum

Sunt singur si pe drum
Nu e nimeni sa poata-ntelege
Ce e-n inima mea,
Nici eu nu mai stiu ce e cu mine
Sa te pierd, sa te iert, sa te uit
Sa te chem inapoi dar stiu
E mult prea tarziu...

Refren:
Nu e nimeni pe drum
Nu e nimeni acum
Nu e nimeni pe strada 
Sa vada ce simt acum
Nu e nimeni pe drum
Nu e nimeni acum
Nu e nimeni pe strada 
Sa vada ce simt acum

Nimeni pe drum
Nimeni acum
Nimeni pe strada 
Sa vada ce simt acum
nimeni pe drum

Sunt singur si pe drum
Nu e nimeni sa poata-ntelege
Ce e-n inima mea,
Nici eu nu mai stiu ce e cu mine
Sa te pierd, sa te iert, sa te uit
Sa te chem inapoi dar stiu
E mult prea tarziu...

Fara tine sufletul meu e pustiu
N-am curajul sa mai zambesc
Si mi-e teama 
Stiu ca nu voi putea uita
Cat de mult te iubesc

Refren...

Nimeni pe drum
Nimeni acum
Nimeni pe strada
Sa vada ce simt acum

Refren...
nimeni pe drum...

valoarea unui zambet......

merry christmas!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

O MASA PENTRU DOI

"O masa pentru doi!" se auzi spunand fara sa stea prea mult pe ganduri. 

De ce doi? Doar era singur. Ciudat cum uneori gandurile ti-o iau inainte si se trasforma in cuvinte fara sa-ti dai seama. Chelnerul l-a privit fara sa clipeasca si i-a facut semn sa-l urmeze. Oare ce o sa creada cand o sa vada ca de fapt e singur si ca nu asteapta pe nimeni? O sa-i zambeasca malitios sau o sa-l priveasca cu mila? Prefera prima varianta. E mai usor sa suporti rautatea celor din jur decat mila lor.

Se aseza pe scaun nu inainte de a sovai putin. Sa-i spuna ca de fapt nu asteapta pe nimeni? Si sa ceara ce? O masa pentru o singura persoana? Ce restaurant are asa ceva? Cine vine sa manance singur? El si multi altii ca el. Isi punea prea multe intrebari, ca de obicei, si uita sa se bucure de clipa aceea de liniste. Dar oare ce mai insemna pentru el liniste? In jurul lui era aproape de fiecare data pustiu. Nu avea cine sa-si rasfranga ecoul vocii in jurul lui. Dar era o liniste ciudata. O liniste care ii suna in ureche mai tare decat tot zgomotul din jur. Era mai mult zgomot cand manca singur acasa decat aici, in mijlocul a catorva zeci de necunoscuti care luau pranzul. Cei mai multi vorbeau in soapta privind din cand in cand ingrijorati in jur. Altii insa radeau si vorbeau cu nepasare. Si ce daca erau auziti? De ce si-ar ascunde fericirea?

Zgomotul tacamurilor lovite de varfurii, al scaunelor miscate pe pardoseala rece, pasii apasati al chelnerului, toate creau o liniste aparte. Doar scaunul gol din fata lui pastra ceva din linistea aceea zgomotoasa de acasa. 

"Doua cafele va rog!" din nou se auzi vorbind fara sa gandeasca. Parca cuvintele lui au prins viata si se rostogolesc singure printre buze. De ce a spus doua? Nu astepta pe nimeni. Nu avea cine sa ocupe locul gol si nici cine sa bea cafeaua.

Se simtea posedat de o forta mult mai puternica decat vointa lui, o alta fiinta tipa din interior, o fiinta care se saturase sa fie singura. Dar fiorul acela dureros ce ii strapunse inima o reduse la tacere. Ii era mai bine cand isi alunga toate aceste ganduri. Ganduri care il chinuisera atata timp. O sa caute o punte de echilibru intre aceste doua linisti si apoi o sa vada. Deocamdata are doua cafele de savurat. Una cu zahar si lapte, alta amara.

inca o incercare in a iubi ....dar fara nici un rezultat.....

A TRECUT CEVA TIMP DE CAND NU AM MAI SCRIS CE VREAU DE LA MINE,DE LA VIATA SI CE S-A MAI PETRECUT IN LUMEA MEA...
CU CEVA SAPTAMANI IN URMA SCRIAM K  INCERC SA IUBESC DIN NOU SI K SUNT FERICITA ALATURI DE PERSOANA RESPECTIVA...EI BINE ERAM FERICITA,DEOARECE TOTUL S-A TERMINAT INTR-UN MOD ABSURD SI DE NEINTELES.....M-A INSELAT SI A MAI AVUT SI TUPEUL SA ZICA K EU II SUNT SI II POT FI TOT(SORA,MAMA,IUBITA,AMANTA,PRIETENA,CONFIDENTA),INSA DEPINDE DE MINE SI DE CEA CE ALEG EU.....AM ALES SA II DAU O A DOUA SANSA,INSA EL S-A RETRAS IN LUMEA LUI... A PREFERAT SA RAMANA SINGUR DE SARBATORI...SAU MAI BINE ZIS CU CEALALTA ,CARE PE DEASUPRA MAI ARE SI OBLIGATII FATA DE ALTCINEVA.....DE CAT SA FIE CU O PERSOANA LIBERA,TANARA SI FARA OBLIGATII......
TIN MULT LA EL SI NU CRED K VOI REUSI SA TREC USOR PESTE TOATE ASTEA......INSA CRED K INDIFERENTA E CEL MAI BUN LUCRU SI CEL MAI SANATOS......ACU MA CAUTA SI INTREABA DE MN IN DISPERARE,DE PARK L-AR INTERESA PREA MULT PERSOANA MEA SI AS INSEMNA CV PENTRU EL......ASA K "LIFE GOES ON"....CU EL SAU FARA EL,ORI CU ALTCINEVA SAU SINGURA.....