Cand pierzi o iubire iti pare ca ai pierdut aproape tot, ca abia ti-a mai ramas un strop de ceva, atat cat sa nu te opresti, cat sa mai respiri... si te ingrozesti gandindu-te cum ai sa o mai poti lua de la capat cu atat de putin, si cat de mult ai avut, cat de mult ai pierdut, ai cazut de sus si doare groaznic...
Si totusi soarele rasare dupa fiecare apus..

Dimineata as fi vrut sa ma trezesc langa tine.dupa-amiaza as fi vrut sa mi-o petrec cu tine ,seara as fi vrut sa adorm la pieptul tau gandindu`ma ca a doua zi dimineata tot pe tine te voi vedea..dar totul s-a rupt ,orice speranta de a fi cu tine mereu, s-a spulberat!Si cerul plange de durerea mea..si stelele parca ar spune ceva..doar soarele imi mai mangaie fata..doar ploaie imi mai atinge fata...ai fost roua dimintetii mele..bucuria vietii mele!

TEAMA DE A FI EU INSAMI....NU MA REGASESC....

Mi-am dat seama azi ca intreaga mea viata a fost o minciuna...

Nimic din ceea ce am trait nu imi poate demonstra ca eu am existat...decat niste poze cu o persoana care zambeste fals catre obiectiv...o persoana pe care eu nu o cunosc....

Nu sunt nimic din ce am fost...adevarata eu nu exista si nici nu va mai exista vreodata...s-a ratacit pe undeva prin trecut....

Stau cu capul pe genunchi si imi repet cu glasul pierdut "asta nu e viata mea...asta nu sunt eu..."

Imi curg lacrimile si imi miroase a pustiu...imi repet obsesiv ca...nu mai exist pentru nimeni...nici pentru mine nu mai exist...

Viata mea ar fi trebuit sa fie altfel...si eu ar fi trebuit sa fiu altfel...

Privesc acum catre un trecut de care nu mai sunt sigura ca mi-a apartinut vreodata....

Si ma gandesc mereu la momentul acela in care eu am murit ca sa se nasca altcineva...cineva care mi-a luat locul...care mi-a trait viata...la momentul acela in care eu am incetat sa mai traiesc si din care existenta mi-a devenit un blestem...Un blestem de care nu ma pot desprinde si care ma urmareste oriunde m-as duce.....

Sunt pierduta prin mine...nu mai am nimic sa ofer nimanui...nu mai am nimic sa-mi ofer...niciodata nu am avut...

Sunt un nimic.....am fost un si voi fi un nimic...lipsa de speranta m-a transformat intr-un nimic......

Nu mă recunosc niciunde... nu am fost nimic...in afara de trecut.. .

Pentru că nu aveam cum...pentru ca trecutul face parte din mine...si nu il pot schimba...nici eu...nici nimeni...

Lucrurile sunt ceea ce sunt...nu au sensuri profunde sau ascunse... lumea este ceea ce este... ceea ce se arată a fi...nimic mai mult...

Aşa că am căutat degeaba videcare...fiindca nu există...nu exista si nici nu cred ca va exista pentru o persoana asa ca mine....

Asa am înţeles,însă prea târziu...ca trebuia să rămân ceea ce am fost...

În faţa trecutului sunt neputincioasa...un trecut despre care nu sunt sigura că a existat mă apasă într-un mod terifiant...

Îmi este imposibil să-l schimb...imi este imposibil să-l concep...imi e imposibil sa il accept...

Sunt aşa cum sunt desi tot timpul mi-am dorit sa fiu altfel...

Mi-am dorit sa zambesc mult...intotdeauna mi-am dorit să zâmbesc...aşa goala şi murdara...cu sufletul plin de tăieturi adânci...Dumnezeu imi e martor ca mi-am dorit să zâmbesc... chiar să râd în hohote!

 Să râd de tot ce ma ingrozeste... să râd de tot ce am trăit...sa fac pe cei din jurul meu sa rada,crezand ca imi voi regasi speranta si ma voi regasi pe mine.....ca ma voi putea transforma si voi putea schimba prezenul pentru a fi fericita si ai face pe cei din jurul meu fericiti.....

Ce viaţă am avut!!!

... o viaţă pe care am transformat-o în propriul meu inchizitoriu...

O viata in care trecutul a ars...din prezent a rămas doar scrum... iar viitorul s-a stins...

S-a stins si nu cred ca il voi mai putea reaprinde.....nu mai am forta si nici glas...am nevoie de ajutor ,dar nu stiu de unde sa il cer si daca cineva va fi dispus sa mi-l ofere......candva am avut pe cineva,nu prea departe in timp,care mi-a zis ca ma poate asculta si ajuta....acum insa m-a uitat si nici nu ma mai doreste in preajma sa.....

Ce noroc crud am!!!

....nu il am defapt si nu ma am nici pe mine.....

Inceput

"Iata-ma din nou la inceput...un alt inceput...inceputul de acum...

Caci dupa fiecare suferinta se naste un nou inceput...mereu un inceput ce are la baza sfarsitul dureros...

Mi-a fost greu in ultima perioada si chiar daca am tot amanat a venit momentul sa fac acel prim pas catre o viata fara el...sa fac acel pas care sa ma indeparteze de un trecut bantuit de vinovatii,frustrari si suferinte...

A venit momentul in care viitorul nu mai imbratiseaza iubirea din trecutul meu...momentul in care trebuie sa ma rup de o iubire mai mult dorita decat traita...

Caci ...asa cum e normal...fiecare suferinta are un sfarsit...si asta o simt si eu cu fiecare zi ce trece...

Trec printr-o perioada de tranzitie dintre sfarsit si inceput...dintre durere si bucurie...dintre eu cea de ieri si eu cea de maine...si fiecare zi care trece imi mai vindeca inca o bucatica din suflet si incet incet portiuni intregi revin la mult asteptatul normal...

Zilele acestea am facut pace cu trecutul si i-am dat sansa zilei de maine sa fie maine si nu doar o amintire pentru ieri...

In felul acesta viitorul meu incert incepe sa capete o sansa...o forma...o culoare...

Viata mea de azi poate ca are un gol ...un loc lipsa...insa a venit vremea sa accept ceea ce mult timp am refuzat ...ca s-a terminat...caci numai in felul acesta pot observa si spera ca ziua de maine promite ceva...ceva ce merita sacrificiul si lacrimile de ieri...

Asa ca inaintez timida catre inceputul meu si pas cu pas ma indepartez de un trecut care nu ma mai raneste...cel putin nu la fel de mult ca ieri..."

 http://www.facebook.com/note.php?note_id=143997232353898

lucruri optimiste si pline de speranta gasite pe o pagina de socializare a carui link e postat mai sus........lucruri in care as vrea sa imi gasesc si eu speranta...insa simt ca am nevoie de timp si de intelegere din partea celui drag care a existat in viata mea si...... care mi-a oferit cea mai frumoasa vara din viata mea....sper ca intr-o buna zi sa ii pot arata ceea ce am scris despre el si cu gandul la el....

TIMP...SPERANTA...INTELEGERE....CURAJ...OPTIMISM....SI....O ULTIMA IMBRATISARE  DE LA EL ....

e  tot ce am nevoie in acest moment crucial al vietii mele,in care ma aflu al o rascruce de  drumuri......

DOAMNE AJUTA-MA SA MA REGASESC!!!!!!!!!!!!!!!!

oare de ce e asa de greu cand ma gandesc la notiunea de timp?????????????????oare de ce e din ce in ce mai mare dorinta de abandon?????????????

acum simt ca ma sufoc,simt ca nu mai sunt dorita si ca prezenta mea deranjeaza pe cei din  jurul meu......ma simt  ca un ghimpe in coastele LUI......simt ca nu are sens sa pastrez legatura de prietenie.....DAR....timpul devine cosmarul meu......parca e in permanenta impotriva mea...parca ar vrea sa ma tina stransa de aceea persoana,chiar daca simplele sale  cuvinte ma ranesc,privirile sale imi fac sufletul sa sangereze,faptul ca incepe o noua relatie desi eu nu am plecat......

vreau sa dispar...vreau sa ma pierd si sa nu mai exist.....vreau sa ma despart in mici firmituri stiind ca nu voi mai fi niciodata un intreg....

INSA NU POT...

timpul ma tine in loc..

.ma face sa traiesc un cosmar....ma raneste si imi vindeca ranile.....ma lasa sa vad ceea ce nu vreau sa vad....sa vad cat de mult am insemnat pentru persoana draga mie si TOT EL imi arata ca trebuie sa imi continui viata.....TOT EL fiind TIMPUL....

cu toate acestea ma tine aici prizoniera,blocata in acest loc claustrant,incat simt ca mor in prezenta acestei persoane si....daca e langa mine doar o singura clipa ma raneste,daca imi vorbeste o secunda ma face sa sufar,daca respira langa mine  un minut  ma face sa ii simt lipsa bratelor lucru ce ma ucide.........o ora,o zi ,o saptamana,o luna,un an.........o eternitate  de ar fi tot as suferi cu fiinta asta la o asa mica distanta de mine....

vreau si nu vreau sa treaca timpul....nici eu nu reusesc sa ma inteleg....

sper insa sa gasesc raspunsuri inainte de a fi prea tarziu.......inainte de a trece TIMPUL,COSMARUL VIETII.....

si uite asa traiesc o mica poveste...

si......desi pare ca totul se sfarseste,defapt e un nou inceput...

in ochii mei se poate citi in acest moment atat tristete cat si bucurie....tristete e pentru ca iubesc si nu cred ca imi raspunde la aceasta iubire,iar bucurie pentru e inca langa mine .... chiar daca pentru inca putin timp...

in ochii acestei persoane simt ca ma regasesc,e cea care m-a ajutat in momentele cele mai grele din viata mea personal-sentimentala,in fata ei simt ca inima imi tresare de dragoste si ma simt implinita,e cea care m-a invatat sa imi infrunt temerile si frica in fata vietii.....

niciodata in viata mea nu am crezut ca poate exista cineva in fata caruia sa ma simt cu adevarat vulnerabila.....insa....a aparut in clipa in care aveam cea mai mare nevoie de un sprijin,de un umar pe care sa plang,de o speranta de fericire si un zambet din tot sufletul....a reusit sa inlature aceea bariera de fier care nu lasa pe nimeni sa patrunda in adancul inimii mele....m-a facut sa iubesc din nou,in acelasi timp si sa sufar.....era, si poate este, persoana care imi spunea ca sunt  frumoasa dimineata cand ma trezeam si ma saruta pe frunte grabindu-se sa ajunga la munca;persoana care ma tachina si ma facea sa zambesc atunci cand eram indispusa incat niciodata nu era prea mult..

ceea ce simt acum imi da senzatia ca e dragoste adevarata si as vrea sa nu imi dea drumul din bratele sale ,pentru ca atunci am pierdut tot ce am ,ce sunt,ce simt,ce cred,ce gandesc,ce doresc,PLINATATEA MEA CA OM SI CA FIINTA.....

nu credeam ca voi putea ajunge sa simt cum privirea cuiva ma dezgoleste si patrunde adanc in "carapacea" sau sufletul meu in asa fel ,incat,sa nu trebuiasca sa rostesc un cuvant si sa stie deja ce doresc,ce cred,ce simt uneori,ce gandesc.....

ma doare ca in acest moment IL PIERD .......bratele sale sunt singurele care ma pot face sa ma simt in siguranta in acest moment,care imi ofera protectia necesara,liniste si calmitate gandului si subconstientului meu.....INSA castig un PRIETEN....da UN PRIETEN....cu ajutorul caruia voi scrie o noua poveste,in bratele caruia ma voi putea refugia la greu......stiu si voi stii ca in persoana lui voi avea mereu un sprijin,un umar la bine si la greu,un refugiu si o clipa de fericire,o speranta si un avant catre necunoscut.....va fi nadejdea mea de suflet.....

in aceasta secunda tot ce as putea face ar fi sa ii multumesc din tot adancul suflarii mele pentru minutele de liniste si de pasiune....pentru sansa pe care mi-a oferit-o de al cunoaste mai bine si de a patrunde un viata lui,precum si in viata familiei lui....a incercat sa imi daruiasca tot ce avea mai scump doar pentru a fi eu fericita...m-a ascultat atunci cand am avut nevoie si m-a inteles in felul lui.....mi-a redat speranta de a traii cu bune si de a infrunta cele rele....mi-a fost cunostinta,amic,asociat,prieten,amant,iubit,sot........intr-un cuvant EL mi-a fost TOT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

SI VA MAI FI cunostinta,amic, asociat si CEL MAI BUN PRIETEN DIN VIATA MEA........

din aceasta cauza traiesc eu o mica poveste......

  

o noua zi .... o noua sansa....

a  mai trecut o zi si viata  incepe sa capete o noua forma,o noua sansa,o noua speranta......si totusi ....sufletul imi spune ca tre sa mai astept....ca ar mai fi ceva de facut....poate se va mai gandi si imi va mai acorda o sansa ......dar...nu vreau sa ma amagesc singura pentru ca ce rost are.....
inca mai simt fluturasi in stomac cand il vad,inca mai tremura genunchi cand il aud de la distanta,inca mai simt acea dorinta de a fi a lui si de a ma strange in brate.....as da orice ca acest lucru sa fie adevarat,nu doar un vis......
IL IUBESC si de acest sunt sigura...imi e greu sa ascund acest lucru,ma simt vulnerabila si slabita de puteri cand ma intreaba cineva....imi e teama sa nu par ridicola,imi e teama ca nu voi fi acea persoana puternica pe care EL o vede....
ma cunoaste foarte bine si stie ce se intampla cu mine in orice moment,desi uneori imi senzatia ca nu vrea sa ma piarda....nu ca prietena,ci ca persoana iubita.....DE CE????????nu reusesc sa gasesc inca acest raspuns la acesta intrebare.....SPER ca pana  in momentul despartirii fizice reale si definitive sa gasesc raspunsul sau sa imi dea EL acest raspuns......in acest fel sa pot spune ca am inceput o noua zi si ca am o noua sansa de la viata alaturi de el ca simplu prieten sau ca persoana pe care o iubesc si ma iubeste in acelasi fel..... 

SPERANTA....

ce lucru frumos si unic,poate singurul ramas in calea unei dezamargiri.......unei dezamargiri profunde si adanci....eterne  si sangeroase......e tot ce poate vindeca un suflet sangeriu....un suflet ce plange de tristete si durere,de ranchiuna si disperare,de dispret si  umilinta......

DOAMNE....

spune de ce a trebuit sa dispara aceasta speranta in sufletul persoanei pe care o iubesc pe ascuns ?????????????????????????

DE CE??????????

ASEARA.....da aseara mi-a zis k is un diamant neslefuit,un suflet ce cauta iubire ,o prietena care stie ce vrea si care are caracter....doar ca nu is  persoana iubita  pe care o cauta el....

si asa am inceput sa imi pierd  si eu SPERANTA.......

http://www.youtube.com/watch?v=R9FZhr93V3A&feature=fvwp&NR=1

iubesti si parasesti .......parasesti si iubesti....

te iubeste si te paraseste......te paraseste si te iubeste....

te-a iubit si te-a parasit.....te-a parasit si te-a iubit....

ai iubit si ai parasit.....ai parasit si ai iubit....

nimic nu e mai greu decat sa auzi pronunti TE IUBESC pentru prima data atunci cand cu adevarat iubesti.....nimic nu e  mai usor decat momentul in care tu esti cel care PARASESTE......DAR ...pentru celalalt e cel mai groaznic moment....cand tai elanul si amani zborul....

MINCIUNA....

 minti penru k iubesti....minti k sa nu faci pe persoana pe care ai iubit-o sa sufere.......si pentru ce...ca obti tot acelasi rezultat.....PIERZI TOT CE AI AVUT......

noapte de unul singur de adrian paunescu

1. Aud un pian prin zăpezi cristaline
Şi nu sunt cu tine, vai, nu sunt cu tine
Chopin - un concert de pian oarecare
Şi calea e lungă şi noaptea e mare
De iarnă mă satur, de plânset te saturi
Iubiri între noi în o mie de paturi
Şi primăvăratec ninsori mai sfâşie
Voalul miresei în noaptea târzie

R: Te-aş cere-napoi, însă n-am cui te cere
Şi restul e numai Chopin şi tăcere
Te-aş cere-napoi, însă n-am cui te cere
Şi restul e numai Chopin şi tăcere

2. Se-aud ciudăţenii şi fiare în noapte
Şi ninge himere şi ninge cu şoapte
Mi-e dor ca de propria-mi copilărie
De tine - aceea ce n-a fost să fie
Iar dacă ai fi dintr-o dată cu mine
Mi-ar fi totul altfel şi nu mi-ar fi bine
Sunt fumuri pe case, iubiri sunt în case
Şi cerul a fum şi-a păcate miroase

3. Pendula ca ştreangul de moarte e gata
Se mişcă de parcă mă strânge cravata
Mă târâi pe coate, te caut pe pernă
Şi noi ce spuneam că iubirea-i eternă
Şi uite ce grabnic se-arată şi trece
Şi sângele-n rana lovită e rece
Aud un pian, un Chopin de departe
De care n-ai parte, de care n-am parte

4. Aşa cum acum când eşti dusă departe
Bufneşte-un pian prin ulucile sparte
Şi-o lună roşcată însângeră plopii
Iar eu cu nimic nu mai pot să te-apropii
Şi cad în genunchi lângă focul ce moare
Şi vreau să-l întreb de mai e vreo scăpare
Şi el îmi răspunde c-un sclipăt spre uşă
Şi-mi lasă în palme o caldă cenuşă

5. Un mut pianist se răsfiră în stele
Şi mâinile lui bat în coastele mele
Atât aş voi, să te văd înc-o dată
Şi-aceasta ca ultima noastră răsplată
Şi când lângă focul ce-atât ne legase
În soba adânc păduraticei case
Ar fi să te văd pentru ultima oară
Aş pune pianul să-nveţe să moară

a suferi sau a iubi?e o  intebare pe care  toti ne o punem macar o data in viata.....ce castigam daca incercam sa aflam acest lucru???????????

putem castiga o iubire pe viata ,un suflet pereche,o speranta,o dorinta de a continua sa lupti,satisfactia k poti iubi si poate esti si tu iubit in aceasi masura...

e greu sa crezi k atunci cand iubesti poti ajunge sa si suferi...

incredibil ...dar adevarat...

e cel mai frumos lucru sa incepi o relatie de dragoste,de respect,de intelegere,de incredere,de iubire....asa ajungi sa te redescoperi si sa cunosti frumusetile vietii.....asa ajungi sa te schimbi de dragul persoanei iubite in bine sau in rau....

eu am dorit sa ma schimb ....nu am reusit,am dat gres si am pierdut persoana iubita....insa is constienta ca EL  imi va fi CEL MAI BUN PRIETEN PE VIATA.....o persoana in bratele caruia o sa pot plange,care ma va ajuta la greu si se va bucura cu mine si pentru mine,un partener de distractie si intelegere,o finta care va stii mereu ce se intampla cu mine si ce voi face........
:(((

VA RAMANE MEREU IN INIMA MEA......